Nu ştiu cine a spus pentru prima dată că destinaţia este mai puţin importantă decât drumul, dar am auzit deseori repetat lucrul acesta. Multă vreme m-am lăsat condus de ideea asta. Sau cel puţin mi-am oferit-o ca pe o confortabilă şi onorantă scuză pentru toate eşecurile, pentru toate lucrurile lăsate neisprăvite. Pentru toate destinaţiile la care nu reuşeam să ajung exista scuza drumului străbătut, care devenea, în închipuirea mea, o aventură de proporţii epice, un ritual iniţiatic. Iar popasurile născute din delăsare şi neputinţă deveneau comode destinaţii provizorii. Oricum, cred că, în drumurile mele, rareori am cunoscut cu adevărat destinaţia.
Întotdeauna, dar întotdeauna, orice drum, oricât de zburdalnic ori anevoios, are o singură destinaţie: acasă. Asta căutăm în toate drumurile noastre. Şi acest acasă nu este întotdeauna un loc. Poate fi un anotimp. Poate fi o carte. Un gând. Sau tu însuţi. Sau un leagăn atârnat de un nuc bătrân.
Atunci când am plecat nu îmi fixasem o destinaţie clară. Pur şi simplu îmi doream să pornesc la drum, alegând, la răscruci de drumuri, drumul care îmi părea mai puţin umblat şi hotărât să mă opresc atunci când voi fi găsit un loc în care să mă simt indeajuns de străin. Am zâmbit la gândul acesta. „Să mă simt îndeajuns de străin” ! Pentru asta nu aveam nevoie să plec nicăieri.
Eram de ore bune la volan şi nu simţisem nevoia niciunui popas. Popasul reprezintă o oprire pe drum, înaintea destinaţiei, ori eu nu aveam aşa ceva, deci nici de popas nu putea fi vorba. Orice posibil popas era o la fel de posibilă destinaţie. Îmi lăsam gândurile să se încurce unul în altul, netulburate şi nedescurcate de muzica în surdină. Citeam pe indicatoare numele localităţilor, desfăceam acele cuvinte în silabe, în litere, pe care le recompuneam apoi, le împerecheam fără noimă. Decupam cu privirea fâşii de asfalt şi petice de pădure pe care le amestecam pe canavaua gândului cu crâmpeie de cer şi descompuse zboruri de păsări, cu ţigla roşie a acoperişurilor şi panouri publicitare strident colorate, alcătuind bizare şi de neînţeles colaje.
Fără a-mi fi propus asta, am descoperit că, la toate răscrucile de drumuri, alesesem de fiecare dată drumul care mă îndrepta spre nord. Pur şi simplu. Drumul începuse, de vreme bună să urce, şi acum în ciudatele mele colaje amestecam şi bucăţi de serpentine ori fragmente din piscurile care se vedeau în zare. Începusem deja să mă simt obosit, ori poate doar plictisit, de vorbirea cu mine însumi şi mormăitul motorului.
Când am ajuns la răscruce aceea am oprit. Pentru prima dată am oprit. La toate celelalte alesesem direcţia instinctiv, fără a opri şi fără prea multă socoteală. Aici, nu ştiu de ce, am simţit nevoia să opresc. Erau două săgeţi. Pe prima, spre stângă, era un nume comun de localitate, din prea multe silabe şi prea multe vocale. Cea care indica spre stânga nu avea nicio denumire. Era o săgeată albă şi atât. Am zăbovit câteva clipe privind spre acel indicator. Era o direcţie. Către ceva, nedefinit sau nenumibil. Sau aşa voiam să cred. Am ales acel drum. Abia când am intrat pe drumul acela şi am aruncat o ultimă privire indicatorului, pentru o clipă doar, acolo a părut a licări un nume: Sona.
Drumul cobora şerpuit şi îngust printr-o pădure deasă şi întunecată. Şi după ceva vreme m-am întrebat dacă drumul acela chiar duce undeva. O pânză de umezeală acoperea parbrizul, iar radioul amuţise. Părea că, în locul acela, niciun semnal radio nu reuşea să pătrundă. Am mers minute bune aşa, într-o linişte care îmi dădea fiori. Deschisesem geamul şi un val de linişte se năpustise în maşină. Nici un cântec de pasăre, nici foşnet de crengi, nimic. Chiar zgomotorul motorului abia se auzea. La fiecare curbă îmi spuneam că am să mă întorc, dacă la următoare curbă nu zăresc nimi,c am să mă întorc. Cred ca am mers aşa timp de un ceas. Apoi dintr-o dată drumul a devenit drept, coborârea a încetat, iar în faţă părea să se lumineze.
Mai întâi am văzut obeliscul de piatră. Apoi un panou vechi, de lemn, pe care erau desenate cu grijă cele patru litere: Sona. Căsuţe colorate în galben, portocaliu şi verde moale se înşirau de-a stânga şi de-a dreapta. Trotuare largi şi aerisite pe care nu era nici ţipenie de om. Din loc în loc câte o bancă de lemn. Apoi un sens giratoriu. În mijloc o fântână micuţă, înconjurată de flori mărunte şi cuminte colorate. Îmi plăcea locul acela. Iar liniştea de acolo era mai puţin apăsătoare decât cea a păduri de dinainte. Nicăieri nicio prăvălie, nicio clădire publică. Doar căsuţe cald colorate şi trotuare largi. Din loc în loc câte o casă mai răsărită decât celelalte, zugrăvită în alb. Dar toate acoperite cu ţiglă roşie. La un colţ de stradă un ceas, aşezat pe un postament de piatră, ridicându-se solemn.
Apoi, în stânga am zărit un spaţiu deschis. Am crezut că e un parc, judecând după risipa de verde şi băncile aşezate pe sub câte un copac. Dar erau acolo şi câteva căsuţe albe, rătăcite în crângul acela. Peste drum era clădirea mică, învelită în cărămidă, a gării. Mi s-a părut ciudat. Nu văzusem vreo cale ferată şi nici nu auzeam forfota aceea atât de obişnuită în jurul unei gări.
Am continuat să merg până ce am zărit, în faţă, o clădire cu trei etaje, zugrăvită toată în alb, cu o bogăţie de ornamente pe care nu o văzusem la nicio altă clădire din orăşel. Am văzut apoi firma pictată, deasupra intrării, pe un panou de lemn: HOTEL. Atât. Niciun nume. Ar fi fost de prisos. Era, cu siguranţă, singurul hotel din orăşelul acela.
Am parcat în faţa hotelului şi am intrat. În holul hotelului am trăit o senzaţie ciudată, de parcă aş fi revenit într-un loc drag şi cunoscut. Locul acela îmi era, fără îndoială, străin, dar mirosul de sfioasă cetină îmi era cunoscut. Şi izul acela vag de ceară de parchet, amestecat cu mirosul puţin mai tare de zugrăveală proaspătă. Făcusem doar doi paşi şi am rămas nemişcat, adunând toate acele senzaţii olfactive şi aşezându-le cu grijă într-o cutiuţă anume a gândului, la un loc cu panglici de cer şi fâşii de verde.
Până atunci trecusem parcă printr-un oraş de carton, o imensă butaforie, dar intrând în hotel m-am simţit copleşit de un sentiment de linişte şi acasă. Holul hotelului era aerisit, încăpător, făra a fi impunator. Pereţii albi, curaţi şi mobila veche, dar atent îngrijită dădeau impresia de robustă simplitate. Câteva plante şi două corpuri de bibliotecă incărcate cu tomuri vechi. Aşa ceva nu mai întâlnisem în vreun hotel. Am lăsat geanta din mână în apropierea recepţiei şi m-am apropiat de rafturile cu cărţi. Fără să îmi dau seama am început să citesc titlurile de pe cotoarele îmbătrânite, mângâindu-le uşor. Multe erau scrise într-o limbă pe care nu reuşeam să o identific. Am dat apoi de lucruri familiare. Lucreţiu- De rerum natura, un tom extrem de voluminos, mult mai voluminos decât ar fi trebuit să fie opera bătrânului epicurean. Am scos-o cu atenţie din raft şi nu mică mi-a fost mirarea să descopăr, răsfoind-o, că în ediţia aceea, care îmi era necunoscută, opera avea nu mai puţin de unsprezece cărţi, faţă de cele şase care îmi erau mie ( şi probabil celor mai mulţi) cunoscute. Ştiam că Lucreţiu nu reuşise niciodată să îşi finiseze opera, dar nicicând nu auzisem despre unsprezece cărţi.
Am pus tomul la locul său, hotărât să cercetez, mai târziu, pe îndelete, cărţile acelea necunoscute, de la şapte la unsprezece. Mi-am urmat cercetarea, intrigat şi stârnit de o neliniştită curiozitate. Titlurile următoare aveau să-mi stârnească o şi mai mare mirare. Philosophiae Naturalis Principia Omnia – Isaac Newton. Principia Omnia? Mi-am şoptit că ar putea fi o eroare. Principia Mathematica din formularea lui Sir Isaac va fi fost înlocuit într-o rea declinare de un editor hrăpăreţ şi dornic să şocheze. Titlul următor era încă şi mai de mirare: William Shakespeare – The Rain on the Grey Mountain. Titlul acesta îmi era cu desăvârşire necunoscut. La fel de surprinzător era să descopăr After The Tempest şi numele lui Thomas Morus. Iar titlurile desenate în pielea veche, cu litere aurite, urmau unul mai de mirare decât altul: Voltaire- Hypocrisie et liberte sau Bashkara- Abacus, Maimonides- Ubicuum.
-Bună ziua!
Am tresărit. Omul de la recepţie mă privea cu zâmbet uşor, abia desenat în colţul buzelor. Mă privea peste rama ochelarilor, cu surâs mijit. I-am zâmbit încurcat, neştiind cum m-aş putea scuza pentru indiscreţia cu care scormonisem prin raftul de cărţi.
-Bună ziua! i-am răspuns, încercând să potrivesc stânjeneala sub un zâmbet. Cărţile acelea… nişte titluri remarcabile… Multe dintre ele îmi sunt necunoscute. Shakespeare? The Rain on the Grey Mountain?
Mă trezisem turuind fără voie. Zâmbetul său părea a se lumina şi mai tare. A dat din cap aprobator, ridicând sprâncenele cu o complice încântare. A privit peste tejgheaua nu foarte înaltă, spre geanta mea.
-Acela este bagajul dumneavoastră, domnule…
-Ioanid- m-am grăbit să mă prezint. Mihail Ioanid.
-Acela este bagajul dumneavoastră, domnule Ioanid?
-Da, acesta.
-Doar atât?
Am ridicat din umeri. Mie îmi era mai mult decât suficient. Nu găseam rostul întrebării.
-Pentru cât timp? m-a întrebat.
-Pentru cât timp… ce? i-am răspuns prosteşte tot cu o întrebare.
-Camera. Doriţi o cameră, nu?
A fost pentru a doua oară în doar câteva minute când m-am simţit stânjenit. Şi pentru a doua oară am încercat să ascund asta sub un zâmbet.
-Da, desigur. Sunt distrat, mă iertaţi…
-Deci?
-Oh, da. Încă o dată îmi cer scuze. Pentru o noapte. Aşa cred. Dacă va fi nevoie cred că pot prelungi apoi, nu?
-Desigur, nu va fi nicio problemă. Deci pentru o noapte. Iată cheia dumneavoastră, domnule Ioanid.
Cheia avea o formă neobişnuită, răsucită încolăcită, ca un şarpe încolăcit, o mică operă de artă. Am scos din portofel cea mai mare bancnotă şi i-am întins-o:
-Asta ar trebui să fie suficient. Prefer să plătesc în avans.
-Desigur- omul acesta nu înceta să zâmbească.
A luat bancnota şi a studiat-o cu atenţie, mişcându-şi buzele de parcă atunci tocmai citea înscrisurile de pe ea. Mi s-a părut că îl aud mormăind „Deci aşa arată banii lor acum”. Mi-a zâmbit, a cercetat într-un catastif, apoi a scormonit într-un sertar de unde a scos câteva bancnote pe care mi le-a întins.
Am privit spre banii pe care mi-i oferea ca rest şi am izbucnit în râs.
-E o glumă, nu?
-Mă scuzaţi, domnule?
-Bancnotele astea nu mai sunt în uz de … cel puţin douăzeci de ani.
A părut surprins pentru o clipă. A zâmbit larg apoi, ridicând din nou sprâncenele.
-Mă iertaţi, da… O glumă nevinovată. Mă iertaţi că mi-am îngăduit.
A cercetat iar în catastiful acela şi din nou în sertar, de unde a scos, în cele din urmă, alte bancnote pe care mi le-a întins privindu-mă întrebător. Am luat banii. Făcând rapid socoteala am realizat că preţul camerei de hotel ar trebui să fie derizoriu, judecând după restul primit.
-Sunteţi sigur că ati calculat corect? l-am întrebat.
-Absolut sigur, domnule Ioanid, vă rog să nu vă faceţi absolut nicio problemă.- mi-a răspuns cumva uşurat.
-Cum spuneţi. La ce etaj este camera?
-La primul etaj. O odaie foarte frumoasă, cu ferestre largi şi vedere spre gară.
-Vedere spre gară? Mă rog. La primul etaj spuneţi. Bun atunci nu am nevoie de lift.
-Nu avem lift, domnule.
-Perfect, nici nu am nevoie de el. Vă mulţumesc. O zi bună.
Mi-am luat geanta şi am dat să plec.
-Domnule Ioanid!
-Da?
-Dacă doriţi… Puteţi lua cartea în odaie, să o studiaţi- mi-a zâmbit arătându-mi spre tomul lui Shakespeare.
-Vă mulţumesc.
După un duş rapid am hotărât să cobor pe terasă, pentru o cafea pe înserate – un rău obicei al meu. Nu m-am ostenit să mă dichisesc prea tare întrucât nu îmi propusesem să socializez, nici să mă avânt în cine ştie ce aventuri galante. L-am salutat pe bătrânul de la recepţie care mi-a zâmbit binevoitor, amintindu-mi că Shakespreare îmi stă la dispoziţie, ca oricare dintre cărţile de acolo.
Am ieşit pe terasă. Se anunţa o seară frumoasă. Am comandat o cafea şi, la recomandarea chelnerului, un sirop din muguri de brad, specific locului.Împerecherea cafelei cu siropul acela îmi părea extrem de nepotrivită, dar nu aveam ce pierde.
Priveam strada, gara. Îmi plăcea orăşelul acela cuminte, liniştit, despre care nu auzisem niciodată. Rarii trecători mă salutau prietenos, înclinând capul şi obligându-mă să le răspund cu egală politeţe. Gara era o clădire ca oricare alta, total lipsită de forfota unei gări. De fapt, de când junsesem nu auzisem niciun tren, niciun macaz, niciun anunţ. Şi nu cred că văzusem pe cineva intrând sau ieşind în clădirea gării. Dar îmi plăcea copacul acela argintiu, din mijlocul rondoului din faţa gării. Pe o măsuţă de alături se aşezase o cioară. Mă studia, înclinând capul şi deschizând ciocul parcă ar fi vrut să mă întrebe ceva, dar evita să fie indiscretă. M-am găsit zâmbindu-i, făcându-i un semn uşor cu mâna.
-Esop e extrem de curios, domnule Ioanid!
Bărbatul s-a aşezat la masa mea, fără a-mi cere voie, fără urmă de familiarism, cu un aer firesc, totuşi, de parcă lipsise câteva momente şi acum revenise pentru a continua o conversaţie începută mai devreme.
-Mă scuzaţi?m-am arătat intrigat.
-Cioara! Esop e numele lui. E un domn de fapt, nu Esop? E unul dintre cei mai remarcabili gânditori, domnule Ioanid. Gândeşte foarte mult şi vorbeşte extrem de puţin. De fapt deloc!
A izbucnit în râs. Nu ştiam dacă să râd şi eu, să zâmbesc sau să mă arăt ţâfnos. Am optat pentru calea de mijloc. Un zâmbet e întotdeauna calea de mijloc. Mereu un zâmbet.
-De unde îmi cunoaşteţi numele?am întrebat.
-A, de la domnul Eftimie. Dumnealui mi-a spus că sunteţi pe terasă. V-au păcălit cu siropul de muguri de brad?
-Nu e veritabil?
-O, ba da, dar îl detest. Cu voia dumneavoastră eu am să comand ceva mai tare…
-Vă rog…
-Doar dacă îmi ţineţi tovărăşie…
-Domnule…
-Desigur, mă iertaţi.
Mi-a întins mâna fără să se ridice, fără urmă de ceremonie:
-Liviu. Spuneţi-mi Liviu. Numele de familie e neimportant. Liviu şi atât.
-Domnule Liviu…
-Doar Liviu.
-Fie, Liviu. Sunt prea obosit şi nu cred că sunt în dispoziţia cea mai bună pentru „ceva mai tare”. Iartă-mă.
-Perfect. Atunci nu beţi. Eu vă rugam doar să îmi ţineţi tovărăşie.
Personajul merita privit cu atenţie. Putea avea la fel de bine treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani. Părul întunecat, cu fire albe risipite pe ici-colo, ochi negri, vii, şi un surâs care încerca să fie lipsit de griji, dar pe care colţurile gurii îl însemnau cu o nemărturisită istoavă. Hainele erau curate, dar păreau aruncate pe el doar pentru a-i acoperi goliciunea. Nicio urmă de pedanterie, doar un aer de uşuratica nepăsare.
-Fie, Liviu. Am să îţi ţin tovărăşie.
-Perfect!
În vreme ce îşi comanda băutura am continuat să-l cercetez. Îşi aprinsese o ţigare şi privea spre gară. Nu îşi dezlipea ochii de acolo. Pentru o clipă am zărit ape vălurindu-se în ochii săi. Dar doar pentru o clipă. I-am privit mâinile. Mâini de băieţandru, cu degete lungi şi subţiri, fremătând, fără astâmpăr, trecând într-una prin păr. Îşi mişca piciorul neîncetat, rău obicei, care în alte condiţii m-ar fi scos din sărite. Am fost chiar tentat să îl rog să îşi stăpânească mişcarea aceea, dar atunci am zărit lacrima prelingându-i-se pe obraz. Şi am tăcut. Nu ştiu ce era cu lacrima aceea. Cum nu ştiam ce era cu el şi ce căuta la masa mea. De fapt nu ştiam nici eu ce caut la masa aceea. În târguşorul acela. În vremea aceea. Şi în lumea aceasta. Am tăcut.
A tresărit. Şi-a şters lacrima, cu un gest forţat ştrengăresc, şi m-a privit.
-Măine deci…- mi-a spus.
-Mâine? m-am mirat, neştiind despre ce vorbeşte.
-Aveţi dreptate. Mi-a spus domnul Eftimie. Nu aţi avut vreme de cărţi încă. Nu e nimic. Pentru asta există al dumneavoastră Liviu.
-Despre ce este vorba? Apropos de cărţi… cunoaşteţi cărţile acelea de pe rafturile din holul hotelului.
-Sigur. Nişte minunăţii, nu?
-Ce e cu ele? O farsă? Sunt falsuri? Nu am auzit niciodată de o astfel de lucrare a lui Shakespeare. Sau a lui Newton.
-Fireşte că nu. Dar vă asigur că sunt absolut autentice.
-Liviu… iartă-mă … îmi e incomod să te tutuiesc şi…
-Ba am să vă rog să o faceţi. Nu am să vă răspund la fel. Nu mă întrebaţi de ce. Am ciudăţeniile mele.
-Fie. Spuneam că am pretenţia unei anume culturi. Nu îndrăznesc să o numesc erudiţie, dar cred că mă pot încumeta să spun că, cel puţin în privinţa lui Shakespeare, cunosc întreaga sa operă.
-Nu mă îndoiesc.
-Totuşi, până astăzi… nu am auzit despre vreo lucrare a sa numită „The Rain on the Grey Mountain”.
- Se prea poate.
-Cum este posibil aşa ceva?
-Simplu. Acolo de unde veniţi dumneavoastră… Shakespeare nu a scris cartea aceasta.
Răspunsul acesta mi-a oferit o neaşteptată şi nedorită perplexitate. L-am privit cu mai mare atenţie. Era un tip ciudat, dar părea în toate minţile. Nu ştiam dacă are sens să insist cu întrebările.
-„Why thou don’t see the waste in vain/ of all the teardrops lost in autumn’s rain...” Bătrânul brit… – a şoptit exuberantul meu companion.
-Nu înţeleg, totuşi, cum este posibil – m-am hotărât să îmi articulez mirarea până la capăt.
-Nici nu e important. Până la urmă… acum o puteti citi, nu? Nu străine v-au fost atâtea scrieri până când v-aţi întâlnit cu ele şi le-aţi citit?
-Desigur, dar nu e acelaşi lucru.
-Într-un fel este. Credeţi că aţi citit toate minunăţiile scrise vreodată de o mână de om?
-Cu siguranţă nu.
-Credeţi măcar că aţi auzit de existenţa tuturor?
-Mai mult ca sigur nu, dar…
-Vedeţi? Atunci este ca şi cum acele cărţi nu există. O carte există nu pentru că cineva a scris-o, ci pentru că alţii se ostenesc să o citească. O carte, oricât de minunată, pe care oamenii au încetat să o citească, nu mai există. E doar stafia unui gând.
Răspunsul acesta nu avea cum mă satisface. Şi nu era doar vanitatea celui care se credea mai mult decât iniţiat în lumea lui Shakespeare. Dar nu speram să primesc un răspuns mai lămuritor aşa că era inutil să întreb.
-Vedeţi dumneavoastră, domnule Ioanid. Cele mai frumoase poveşti nu s-au scris niciodată. Unele s-au şoptit unei singure perechi de urechi. Altele s-au mistuit în tăcere. N-are nicio legătură cu întrebarea dumneavoastră. Nu ştiu de ce mi-a venit să spun asta.
A râs. A mai comandat o băutură. A mai aprins o ţigare şi apoi m-a întrebat, fără să mă privească, cu ochii aţintiţi spre gară.
-Deci… mâine…
Ne întorsesem de unde plecasem.
-Mâine, nu Esop?
Cioara a tăcut cu adâncă înţelepciune. Pe stradă se aprinseseră felinarele adăugând pete de galben sângeriului înserării.
-Ce se întâmplă mâine?
-Aveţi dreptate. E târziu deja. S-a înserat. Am să vă spun. Mâine soseşte trenul.
-Trenul?
-Haideti să vă povestesc, domnule Ioanid. Orăşelul acesta e unul mai puţin obişnuit. Cum poate v-aţi dar seama. Sau poate nu. Nu e important. Aţi observat că avem o gară din care nu pleacă niciun tren niciodată şi în care nu vine niciun tren niciodată. Sau aproape niciodată. Odată la patru ani se întâmplă lucrul acesta. Vine trenul. Vă explic totul, aveţi răbdare.
Expresia mea cred că era doar mirată, nicidecum nerăbdătoare.
-Vedeţi muntele acela, în zare, la nord de gară ?
-Da.
-Acolo se află tunelul. Îl veţi vedea mâine. Calea ferată vine dinspre tunel şi pleacă mai departe. Nu ştim unde ajunge. Nimeni nu a putut vedea vreodată. Nu am cum să vă explic asta.
Începeam să fiu tot mai convins că am de a face cu un nebun. Nu intrasem în panică, nu eram nici măcar neliniştit. Poate doar uşor amuzat. Aşa că am decis să-l ascult mai departe. Oricum nu aveam nimic mai bun de făcut.
-Nu ştim de unde vine tunelul. Sau unde duce. E acolo dintotdeauna. Şi dintotdeauna, o dată la patru ani de acolo vine trenul.
-Chiar dintotdeauna? Trenul e o invenţie destul de recentă…
-Chiar dintotdeauna – mi-a zâmbit. Nu v-am spus cum e cu acele cărţi pe care nu le citeşte nimeni?
La fel şi cu acest „dintotdeauna”. Începe din ziua în care noi îl aflăm.
Vă spuneam despre tunel. Au fost destui cei care s-au avântat în tunel, încercând să afle ce la capătul său, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. Nimeni dintre cei plecaţi acolo nu s-a mai întors. Se spune că, acum mai bine de o sută de ani, cineva ar fi reuşit să se întoarcă, dar pentru scurtă vreme. Apoi a dispărut.
Întotdeauna au existat printre noi firi curioase. În fiecare generaţie a existat câte un temerar care a pornit spre tunel. A păşit şi apoi s-a pierdut în întuneric. Pentru totdeauna. Niciunul dintre cei plecaţi nu s-a mai întors. Pur şi simplu.
Am încercat fel de fel de experimente. Cândva am încercat să aşezăm o locomotiva pe şine şi să străbatem cu ea tunelul. Imposibil. La intrarea în tunel locomotiva se oprea, de parcă se lovea de un zid nevăzut. Am gândit că poate fi cine ştie ce fenomen mecanic şi am încercat cu o drezină. În zadar. Nici măcar o bicicletă nu poate intra în tunel, decât purtată în braţe. Niciun fel de maşinărie nu poate intra acolo. Doar oameni. Şi nu mulţi s-au încumetat să facă acolo mai mult de câţiva paşi. Iar cei care s-au încumetat nu s-au mai întors. Niciodată.
Povestea asta îmi părea năucitoare. Îl priveam stăruitor pe Liviu, încercând să îmi dau seama dacă e vorba de o glumă sau de o nebunie. Nici Esop nu îmi era de niciun folos. Nu am fost în stare să spun decât:
-Interesant.
-De-a lungul timpului mulţi au plecat acolo. Aşa se explică multele case goale pe care le-aţi văzut.
-Şi în ele nu a mai locuit nimeni? De ce?
-Aceasta e o altă taină a orăşelului nostru, pe care o veţi afla la vremea potrivită. La vremea potrivită. Acum vă povestesc despre tunel şi ziua de mâine. Trebuie să ştiţi.
Ultima dată când cineva s-a încumetat spre tunel a fost acum 50 de ani. Exact acum 50 de ani. Numele lui era Leonard. Leonard Celan. Nimeni nu l-a mai văzut. Avea doar 31 de ani şi era un tânăr sclipitor. Într-o zi a intrat în tunel şi de atunci nu l-am mai văzut.
„Nu l-am mai văzut?” Afirmaţia am considerat-o o simplă eroare de acord gramatical. Companionul meu nu putea avea vârsta care să justifice o astfel de formulare. A continuat.
-Trenul, v-am spus, vine o dată la patru ani. Nu e niciodată la fel. Uneori e o locomotivă cu aburi urmată de un singur vagon. Alteori poate fi o minunăţie de oţel şi sticlă însoţită de zeci de vagoane. Niciodată nu ştim, dar felul în care ni se înfăţişează, de fiecare dată, ne vesteşte ceva despre anii care urmează. Apoi pleacă.
Veţi vedea mâine tunelul. Iar la ceasul serii veţi vedea şi trenul.
-Nu ştiu dacă rămân până atunci!eram ipocrit. Ştiam sigur că voi rămâne. Eram destul de stârnit de povestea aceasta trăznită pentru a rămâne. Liviu m-a privit zâmbind şăgalnic. Ştia că voi rămâne.
-Cam asta e povestea, domnule Ioanid. Pe scurt. Foarte pe scurt. Mult prea pe scurt, pentru că, vedeţi dumneavostră, pentru noi tunelul înseamnă ceva mai mult. E centrul poveştilor, legendelor şi al lumii noastre. Nu e doar o metaforă, cum poate aţi fi tentat să credeţi.
Am rămas câteva minute în tăcere. Aveam atâtea întrebări de pus şi nu ştiam cu care să încep. Nu ştiam dacă să încep. Îmi era teamă să nu iau prea în serios toată această poveste ciudată, spusă de personajul acesta curios, pentru ca apoi să descopăr că sunt victima unei teribile farse.
-Leonard… sau cum spuneaţi că se numea…
-Leonard Celan. Aşa se numea, domnule Ioanid.
-Nu avea familie?
Nu mi-a răspuns. Privea spre gară. De fapt acum am realizat că nu privise nicio clipă spre gară, ci dincolo de gară, spre miazănoapte, spre muntele acela, care nu se mai zărea în întunericul de afară.
-Liviu, spune-mi te rog…
-Spuneţi.
-Nu aţi încercat niciodată să coborâţi de partea cealaltă a muntelui să vedeţi unde iese tunelul?
-Ba da, desigur. Nu e un munte, ci un şir de munţi. Şi de multe ori am cercetat.
-Şi?
- Nu este nimic acolo. Niciun tunel.
-Poate tunelul se înfundă în pântecele muntelui.
-Nu, domnule Ioanid. Ştim asta. Nu întrebaţi de unde. Ştim. Gândiţi-vă măcar la toate acele trenuri care vin, o dată la patru ani.
Pe terasă, lângă noi apăruse domnul Eftimie, însoţit de chelner. I-a pus mâna pe umăr lui Liviu şi i-a arătat cu privirea un trecător. Liviu a tresărit. Chelnerul şi-a acoperit mâna cu gura. Am privit şi eu spre trecător. Era un tânăr cam de 30 de ani, cu părul răvăşit. Privea de jur împrejur, rătăcit, pierdut, de parcă nu ştia unde se află. Îşi trecea des mâna prin păr. Mergea şovăitor şi se întorcea des, în toate părţile, încercând parcă să se dezmeticească.
Liviu s-a ridicat grăbit de la masă, fără a mă saluta, şi a pornit spre tânărul acela. S-a apropiat de el şi l-a prins cu grijă şi caldă prietenie de braţ. Tânărul a dat să se smucească o clipă. Apoi a părut că-l recunoaşte şi l-a îmbrăţişat. Au stat îmbrăţişaţi câteva clipe. Liviu l-a prins de după umeri, călăuzindu-l şi au pornit uşor, în susul străzii.
-Ce se întâmplă, domnule Eftimie?am întrebat, fără să ştiu de ce vorbeam în şoaptă. Ce e cu tânărul acela?
Domnul Eftimie nu mai zâmbea. Îşi acoperise şi dânsul gura cu mâna. A inspirat adânc înainte de a-mi răspunde cu voce moale.
-E Leonard…
-Celan?aproape am strigat.
Domnul Eftimie a aprobat din cap, apoi a plecat, fără a-mi mai spune vreun cuvânt.
Am dormit până târziu. În zori am coborât pe terasă, pentru o cafea şi încă un sirop de brad. Combinaţia nu era atât de rea. Nu ştiu când adormisem în seara dinainte. Nu am mai apucat să răsfoiesc nici cartea din hol. Ştiu doar că am adormit iute şi am dormit mult, fără vise.
Acum mă amuzam amintindu-mi de seara trecută. Îmi părea ca o poveste citită undeva. Nimic din ce auzisem nu îmi mai părea altfel decât o glumă. Ori o poveste ciudată şi nimic altceva. Toţi cei care veneau pe terasă mă salutau cu prietenie, mai degrabă, decât cu obişnuită politeţe. Îmi plăcea oraşul acesta.
-Bună ziua, domnule Ioanid!
Era Liviu. Prietenul din seara trecută. I-am zâmbit. Mi-a zâmbit. S-a aşezat fără a aştepta invitaţie.
-Domnule Ioanid, mă iertaţi pentru plecarea precipitată de aseară.
-Nu e nicio problemă. E adevărat? Acela era Leonard Celan? Acel Leonard despre care îmi povestisei?
-Da, domnule Ioanid. Da…
Era vizibil emoţionat. Avea ochii umezi. Şi-a aşezat mâna pe a mea şi mi-a strâns-o cu o efuziune pe care nicio clipă nu am socotit-o deplasată.
-Nu este minunat?
-Dar cum este posibil? Spuneai că nimeni nu se întoarce din tunel. Niciodată…
-Aproape niciodată, domnule Ioanid…
-Şi apoi… s-a întâmplat acum 50 de ani, nu? Ori cel de aseară avea cam 30 de ani… ori ar fi trebuit să…
-Domnule Ioanid, lucrurile acestea funcţionează altfel. Veţi vedea. Matematica aceasta nu funcţionează astfel aici. Uneori, foarte rar, se întorc… Uneori e îngăduit răgaz de rămas bun…
-Mă tem că nu înţeleg.
-Credeţi-mă, domnule Ioanid. Le veţi înţelege pe toate. Pe toate la timpul lor. Aţi scris câte… opt cărţi, nu?
-Da. Înţeleg că … ştiaţi.
-Desigur. Cred că am şi citit câteva. Aşa că ştiu că veţi înţelege la timpul potrivit. Acum daţi-mi voie să vă prezint pe câte cineva.
S-a ridicat de la masă şi a mers la o masă vecină. A schimbat câteva vorbe cu cei doi de acolo, care mi-au zâmbit prieteneşte. S-au ridicat şi l-au însoţit la masa mea, iar Liviu mi i-a prezentat:
-Preotul Mihalache… domnul Ioanid.
-Mă bucur să vă cunosc, domnule Ioanid.
-Părinte… – am răspuns încurcat.
-Domnule Mihalache sau Ioan, cum doriţi!mi-a răspuns strângându-mi mâna.
Apoi Liviu mi l-a prezentat şi pe cel mai în vârstă:
-Domnul primar… Domnul Ioanid.
-Mă bucur, domnule Ioanid. Alexe Cosma.
-Mă bucur, domnule Cosma. Luaţi loc.
Nu înţelegeam rostul acestor prezentări. De fapt nu înţelegeam nimic, dar oamenii aceştia se arătau atât de prietenoşi încât ar fi fost o mojicie să nu le răspund pe măsură.
-Domnule Mihalache – m-am adresat celui care îmi fusese recomandat ca preot- am înţeles că sunteţi preot?
-Întocmai, domnule Ioanid. Vă surprinde vestimentaţia mea destul de… neconvenţională?
-Nicidecum. Doar că nu am văzut nicio biserică în oraş.
-A, desigur. Păi nici nu avem o biserică.
- Nu avem nevoie- a intervenit şi primarul.
-Totuşi, un preot… fără biserică… E un lucru neobişnuit. Nu?
Mihalache a izbucnit în râs.
-Multe lucruri pot părea neobişnuite, domnule Ioanid. La ce ar servi o biserică?
-Presupun că pentru ritualurile religioase de care au nevoie credincioşii.
-Mă tem că in oraşul nostru sunt prea puţini credincioşi, în sensul pe care îl daţi dumneavoastră cuvântului. În ce mă priveşte… prefer să mă ocup mai mult de credinţă decât de religie. Iar ritualurile nu sunt necesare.
Am zâmbit. Iar comesenii mi-au răspuns tot cu un zâmbet. În orăşelul acesta nu se făcea deloc economie la zâmbete. La masa de alături Esop îşi luase locul, privindu-ne cu tăcută înţelepciune. Primarul m-a întrebat:
-Înţeleg că Liviu v-a pus la curent…
-Cu?…
-Povestea noastră… tunelul…
Uitasem toată tărăşenia. Iar acum două dintre notabilităţile oraşului îmi pomeneau despre aceeaşi trăznaie. Şi păreau a fi extrem de serioşi.
-Da. Mi-a povestit câte ceva.
-Bun. Foarte bine.
Un strigăt s-a auzit dinspre stradă.
-Liviu!
Era tânărul acela. Leonard.
-Leonard- i-a răspuns preotul, ridicându-se. S-a grăbit spre tânărul cu părul răvăşit şi l-a adus la masa noastră. Apoi mi l-a prezentat:
-El este Leonard, domnule Ioanid. S-a întors aseară din tunel.
Nu mi-a întins mâna. A surâs obosit doar. Şi-a trecut mâna prin păr.
-Mi-e frig- a şoptit.
-Ştiu, Leonard- i-a răspuns primarul, mângâindu-l pe creştet.
Leonard îşi încrucişase braţele, frecându-şi umerii zgribulit. Tremura, deşi afară era o vreme destul de plăcută. Şuviţe umede i se încurcau pe frunte şi tot încerca să le pună în rânduială. Îşi trecea privirea rătăcită de la unul la altul şi încerca să schimbe grimasa într-un surâs.
Brusc a început să tremure spasmodic. Ca o imagine de cinema, atunci când ceva mişcă ecranul. Şi parcă începuse să se dizolve. Mă treceau fiori.Tânărul acela se dizolva pur şi simplu în aer, vibrând, tremurând. Era cu adevărat neobişnuit şi înfiorători. Cei de la masă priveau asta cu tăcută compasiune, dară fără urmă de mirare.
Apoi a dispărut. Pur şi simplu a dispărut. Eram năucit. Complet bulversat. Nu reuşeam să articulez niciun cuvânt. Mă uitam la comesenii mei sperând să primescd e la ei un ajutor, o lămurire. Dar nimeni nu mi-a spus nimic. Preotul mi-a luat mâna şi cu voce domoală mi-a şoptit, ca o îmbărbătare:
-Toate la timpul lor, domnule Ioanid.
Am tăcut. Nu ştiam ce aş fi putut spune. Liviu a sărit de pe scaun şi mi-a strigat pe un ton jovial.
-Să mergem la gară. Şi apoi am să vă arăt tunelul.
Gara era doar o clădire mică, îmbrăcată în cărămidă. Curată şi cochetă. Un singur peron, pe care începuseră să se strângă oameni care aşteptau ceva.
-Aşteaptă trenul, domnule Ioanid- mi-a explicat Liviu.
Am remarcat că nu exista niciun copil printre ei. Cu toţii îmi zâmbeau şi mă salutau prieteneşte, ca pe unul de al lor. Ceea ce m-a uimit a fost sa văd pe pereţii gării portretul lui Newton. Şi pe al lui Shakespeare. Şi Voltaire. Toţi autorii din biblioteca hotelului erau prezenţi acolo. Sau aproape toţi.
Am pornit pe calea ferată spre tunel. Liviu mă conducea în tăcere. Cuvintele ar fi fost oricum de prisos. Când am ajuns la munte începuse să plouă. Muntele se ridica în faţa noastră, îmbrăcat în copaci argintii, ca acela din faţa gării. Muntele argintiu. Muntele gri- mi-am spus. Începeam să înţeleg. Sau aşa îmi închipuiam. Începuse ploaia. O ploaie uşoară.
Ne-am apropiat de intrarea în tunel. Şi de acolo venea un miros uşor de ambră. Ambră, nimic din mirosul acela de şină încinsă şi aer stătut, pe care îl au, de obicei, tunelurile. Am privit spre întunericul care se deschidea în munte. Şi am simţit că înţeleg. Că toată istoria acelui munte, acelui tunel, acelui oraş… că totul e adevărat. Şi am înţeles o sumă de alte lucruri pe care atunci nu le ştiam formula, dar care îşi făcuseră sălaş în mintea mea.
Lângă noi a apărut de nicăieri Leonard.
-Liviu!l-a strigat pe cel ce mă călăuzea.
Apoi aerul din preajmă a început iar să vibreze, iar Leonard s-a topit în stropii de ploaie.
-Liviu- am întrebat- celălalt nume al tau este Celan?
Liviu a tăcut câteva clipe. Privea spre tunel.
-Da- a răspuns într-un târziu.
-Iar Leonard este tatăl tău?
-Fiul meu…
Nu am mai întrebat nimic. Acum ştiam tot ce era de ştiut.
Mi-am petrecut restul după amiezei hoinărind prin oraş. Pretutindeni oamenii mă salutau cu aceeaşi neaşteptată şi de neînţeles prietenie. Unii se opreau să îmi spună câteva vorbe. Alţii îmi strângeau mâna ca unei vechi cunoştinţe. Şi nimic din toate acestea nu mă mai mira.
De câteva ori l-am mai zărit pe Leonard, rătăcind fără ţintă. O singură dată l-am mai văzut topindu-se astfel în aer. Orice s-ar fi întâmplat cu el, părea că acum se domoleşte, iar el începe să existe într-o formă stabilă. Cât de ciudat mi s-a părut că sună când mi-am spus asta: într-o formă stabilă.
Zăboveam în faţa unei florării când m-am simţit luat de braţ. Era Leonard.
-E vremea să mergem spre gară!mi-a şoptit.
Şi am ştiut că e vremea. Am pornit împreună spre gară. Şi nu am mai fost mirat când trecătorii se dădeau la o parte cu o anume consideraţie, făcându-ne loc să trecem. De fapt cu toţii mergeau în acelaşi loc, cu toţii se îndreptau spre gară.
Când am ajuns toate privirile erau îndreptate spre noi. Preotul ne-a făcut cu mâna, amical. Iar Liviu ne-a zâmbit cu ochii umezi şi a venit alături de noi.
Apoi s-a auzit un şuier. Un fulger a despicat cerul. Tunetul. Apoi a început o ploaie molcomă, pe care nimeni nu părea să o bage în seamă. Şi am simţit miros de ambră. Şi cetină. S-a auzit un nou şuierat. Şi clopot. Şi l-am văzut.
Venea trenul. Ca o licărire de argint viu, ca un râu izvorât din pântecul muntelui. Mergea aproape în tăcere. Când a intrat în gară liniştea era desăvârşită. Doar sunetul clopoţelului a vibrat aerul. Leonard m-a strâns tare de braţ.
Locomotiva părea turnată în argint. Un cilindru strălucitor, fără ferestre, fără coş. Avea doar două vagoane. Uşa din dreptul nostru s-a deschis încet. Scara a coborât iar pe ea era un pachet. Primarul s-a grăbit şi a luat pachetul.
Cu toţii priveau spre Leonard şi nu spre tren. Nici măcar spre pachet. Aş fi vrut să aflu ce era în acel pachet. Dar ştiam că voi afla „la timpul cuvenit”. Şi am privit şi eu spre Leonard. Era strâns în îmbrăţişarea tatălui său. Liviu nu mai avea nicio lacrimă în ochi.
Leonard a venit şi mi-a strâns mâna. Cu mâna stângă şi-a mai alungat o dată şuviţele de pe frunte. M-a îmbrăţişat. Şi mi-a şoptit.
-Îţi mulţumesc… Noi nu am apucat să vorbim… Dar vei afla tot ce ai fi vrut să mă întrebi. Îţi mulţumesc.
Nu am întrebat pentru ce îmi mulţumeşte. Am ştiut că merit acea mulţumire. Şi am mai ştiut că la vremea cuvenită voi afla şi de ce o merit.
I-a îmbrăţişat din privire pe toţi cei strânşi acolo. I-a făcut un semn cu mâna bătrânului Esop care îşi lua şi el rămas bun, aşezat pe streaşina clădirii gării. Şi a păşit spre tren.A urcat prima treaptă. Şi deodată s-a gârbovit. Iar părul i-a prins argint. A mai urcat o treaptă. Iar părul părea să se împuţineze şi albise cu totul. După ce a urcat şi ultima treaptă uşa s-a închis, iar trenul a pornit. Şi a plecat. În linişte. Aşa cum venise. Lăsând în urmă uşoară adiere de ambră. Şi cetină.
Totul s-a petrecut atât de repede. Atât de repede. Ca o răsuflare. Oamenii au început să plece în linişte spre casă. Liviu a venit şi m-a îmbrăţişat. Şi a plecat. Preotul m-a salutat şi el la plecare. Şi domnul Eftimie. Şi primarul. L-am întrebat:
-Domnule primar…
-Da, domnule Ioanid.
-Pachetul acela…
-A, da. Fiţi bun… I-l daţi dumneavoastră domnului Eftimie?
-Desigur, dar ce conţine? Nu sunteţi curios.
-Nu. Ştiu.
Am luat pachetul şi am pornit zorit spre hotel. Abia îmi înfrânam dorinţa de a rupe hârtia în care era ambalat pachetul, pentru a-i putea cerceta conţinutul. Când am ajuns la hotel m-am grăbit spre domnul Eftimie.
-Domnule Eftimie, acesta este pachetul de la tren. Domnul Cosma, domnul primar m-a rugat să vi-l aduc.
-Vă mulţumesc, domnule Ioanid.
Am rămas nemişcat, neîndrăznind să-l rog, decât din privire.
-Mai este ceva, domnule Ioanid?
-Pachetul…
-A, aţi dori să aflaţi ce conţine?
-V-aş ruga…
Mi-a întins pachetul invitându-mă:
-Poftiţi, priviţi!
Am ezitat o clipă înainte de a rupe ambalajul. L-am întrebat:
-Îmi dati voie?
-Desigur.
Am hotărât să desfac ambalajul cu grijă, totuşi. Cu bagare de seamă, să nu vatăm orice s-ar fi aflat înăuntru. Am dat deoparte hârtia. Înăuntru era o carte. Am şters coperta cu dosul mânecii, deşi nu era nicio urmă de praf, şi am citit pe copertă. Şi am amuţit. Eram îngheţat.
-E totul în regulă, domnule Ioanid?
-Da… Nu…. Nu ştiu…
Domnul Eftimie a luat cartea din mâinile mele şi a pus-o în raft, lângă celelalte.
-Noapte bună, domnule Ioanid.
-Dar… domnule Eftimie…Cartea aceea. Mihail Ioanid… aşa scrie pe copertă.
-Întocmai.
- Mihail Ioanid – Ruinele sinelui…
-Întocmai, domnule Ioanid.
-Şi pe coperta patru e chipul meu.
-Exact.
-Dar… bine, dar… domnule Eftimie… eu nu am scris niciodată cartea aceasta.
-Noapte bună, domnule Ioanid.
În zori m-am trezit în croncănitul unei ciori. Era Esop, aşezat pe pervazul ferestrei lăsate deschise. Înţeleptul grăise. Apoi am privit de jur împrejur şi am realizat că nu sunt în camera mea de hotel, ci într-o odaie cu vedere spre un crâng. M-am ridicat din pat cu o vioiciune pe care nu o mai avusesem de ani buni. Am ieşit din ceea ce s-a vădit a fi dormitorul meu şi am pătruns în camera de zi.
-Bună dimineaţa- m-a salutat Liviu, cu chipul numai zâmbet.
-Bună dimineaţa- am bolborosit încurcat.
M-am grăbit la baie. Am stropit iute cu apă rece pe chip. Şi mi-am privit braţele. De ani buni nu le mai ştiam atât de viguroase. Apoi mi-am privit chipul în oglindă. Şi m-am cutremurat. M-am sprijinit de marginea chiuvetei. Am simţit că, pentru o clipă, îmi pierd minţile. Apoi totul a trecut. M-am privit şi mi-am zâmbit. Era totul aşa cum trebuie să fie. M-am grăbit să mă îmbrac şi m-am întors în camera de zi, unde Liviu mă aştepta cu o cafea. I-am zâmbit şi l-am salutat din nou:
-Bună dimineaţa, tată.
-Bună dimineaţa, Leonard.
Posted in Cultura | 3 Comments »
