Feed on
Posts
Comments

Quasimodo

Eu sunt monstrul

ochii mi-s ro?ii ?i r?i

iar fruntea te?it?

?i înc?rcat? de semnele viciului

ghearele uscate

p?strând urme ale p?catului

sub unghii

sunt gata s? î?i strâng? grumazul

cât de hidos sunt

diform

?i stricat

însemnat de toate p?catele

iar urâ?enia mea toat?

nu din oglind? curge

unde ochii negri

sunt calzi ?i buni

iar mâinile ?tiu n?scoci mângâiere

ci din co?marurile voastre

în care mereu

mereu

m? ve?i alunga

Cartea

V? eram dator o precizare: unde se poate comanda carti” title=” carti” title=” carti” title=” carti” title=”cartea”>cartea “>cartea “>cartea “>cartea . Acum v? pot spune. Pe site-ul editurii Tracus Arte. Adic? aici. Apoi v? a?tept s?-mi spune?i cum v-a pl?cut.

În Luceaf?rul

M? pute?i citi ?i în num?rul de s?pt?mâna aceasta al revistei de cultur? Luceaf?rul. Versiunea online e aici.

E gata

E gata! În câteva zile v? dau de veste unde ?i când o pute?i comanda.

DSC05946.jpg

Despre carte

Am fost de multe ori întrebat: când apare carti” title=” carti” title=”cartea”>cartea “>cartea ? Iar întrebarea asta o aud tot mai des în ultima vreme. Sunt jenat s? r?spund acela?i lucru de fiecare dat?: nu ?tiu, nu depinde de mine. Dar a?a este. Nu depinde de mine.

E tot ce v? pot spune .

Tunelul

Nu ?tiu cine a spus pentru prima dat? c? destina?ia este mai pu?in important? decât drumul, dar am auzit deseori repetat lucrul acesta. Mult? vreme m-am l?sat condus de ideea asta. Sau cel pu?in mi-am oferit-o ca pe o confortabil? ?i onorant? scuz? pentru toate e?ecurile, pentru toate lucrurile l?sate neispr? vite . Pentru toate destina?iile la care nu reu?eam s? ajung exista scuza drumului str?b?tut, care devenea, în închipuirea mea, o aventur? de propor?ii epice, un ritual ini?iatic. Iar popasurile n?scute din del?sare ?i neputin?? deveneau comode destina?ii provizorii. Oricum, cred c?, în drumurile mele, rareori am cunoscut cu adev?rat destina?ia.

Întotdeauna, dar întotdeauna, orice drum, oricât de zburdalnic ori anevoios, are o singur? destina?ie: acas?. Asta c?ut?m în toate drumurile noastre. ?i acest acas? nu este întotdeauna un loc. Poate fi un anotimp. Poate fi o carte. Un gând. Sau tu însu?i. Sau un leag?n atârnat de un nuc b?trân.

Atunci când am plecat nu îmi fixasem o destina?ie clar?. Pur ?i simplu îmi doream s? pornesc la drum, alegând, la r?scruci de drumuri, drumul care îmi p?rea mai pu?in umblat ?i hot?rât s? m? opresc atunci când voi fi g?sit un loc în care s? m? simt indeajuns de str?in. Am zâmbit la gândul acesta. „S? m? simt îndeajuns de str?in” ! Pentru asta nu aveam nevoie s? plec nic?ieri.

Eram de ore bune la volan ?i nu sim?isem nevoia niciunui popas. Popasul reprezint? o oprire pe drum, înaintea destina?iei, ori eu nu aveam a?a ceva, deci nici de popas nu putea fi vorba. Orice posibil popas era o la fel de posibil? destina?ie. Îmi l?sam gândurile s? se încurce unul în altul, netulburate ?i nedescurcate de muzica în surdin?. Citeam pe indicatoare numele localit??ilor, desf?ceam acele cuvinte în silabe, în litere, pe care le recompuneam apoi, le împerecheam f?r? noim?. Decupam cu privirea fâ?ii de asfalt ?i petice de p?dure pe care le amestecam pe canavaua gândului cu crâmpeie de cer ?i descompuse zboruri de p?s?ri, cu ?igla ro?ie a acoperi?urilor ?i panouri publicitare strident colorate, alc?tuind bizare ?i de neîn?eles colaje.

F?r? a-mi fi propus asta, am descoperit c?, la toate r?scrucile de drumuri, alesesem de fiecare dat? drumul care m? îndrepta spre nord. Pur ?i simplu. Drumul începuse, de vreme bun? s? urce, ?i acum în ciudatele mele colaje amestecam ?i buc??i de serpentine ori fragmente din piscurile care se vedeau în zare. Începusem deja s? m? simt obosit, ori poate doar plictisit, de vorbirea cu mine însumi ?i morm?itul motorului.

Când am ajuns la r?scruce aceea am oprit. Pentru prima dat? am oprit. La toate celelalte alesesem direc?ia instinctiv, f?r? a opri ?i f?r? prea mult? socoteal?. Aici, nu ?tiu de ce, am sim?it nevoia s? opresc. Erau dou? s?ge?i. Pe prima, spre stâng?, era un nume comun de localitate, din prea multe silabe ?i prea multe vocale. Cea care indica spre stânga nu avea nicio denumire. Era o s?geat? alb? ?i atât. Am z?bovit câteva clipe privind spre acel indicator. Era o direc?ie. C?tre ceva, nedefinit sau nenumibil. Sau a?a voiam s? cred. Am ales acel drum. Abia când am intrat pe drumul acela ?i am aruncat o ultim? privire indicatorului, pentru o clip? doar, acolo a p?rut a lic?ri un nume: Sona.

Drumul cobora ?erpuit ?i îngust printr-o p?dure deas? ?i întunecat?. ?i dup? ceva vreme m-am întrebat dac? drumul acela chiar duce undeva. O pânz? de umezeal? acoperea parbrizul, iar radioul amu?ise. P?rea c?, în locul acela, niciun semnal radio nu reu?ea s? p?trund?. Am mers minute bune a?a, într-o lini?te care îmi d?dea fiori. Deschisesem geamul ?i un val de lini?te se n?pustise în ma?in?. Nici un cântec de pas?re, nici fo?net de crengi, nimic. Chiar zgomotorul motorului abia se auzea. La fiecare curb? îmi spuneam c? am s? m? întorc, dac? la urm?toare curb? nu z?resc nimi,c am s? m? întorc. Cred ca am mers a?a timp de un ceas. Apoi dintr-o dat? drumul a devenit drept, coborârea a încetat, iar în fa?? p?rea s? se lumineze.

Mai întâi am v?zut obeliscul de piatr?. Apoi un panou vechi, de lemn, pe care erau desenate cu grij? cele patru litere: Sona. C?su?e colorate în galben, portocaliu ?i verde moale se în?irau de-a stânga ?i de-a dreapta. Trotuare largi ?i aerisite pe care nu era nici ?ipenie de om. Din loc în loc câte o banc? de lemn. Apoi un sens giratoriu. În mijloc o fântân? micu??, înconjurat? de flori m?runte ?i cuminte colorate. Îmi pl?cea locul acela. Iar lini?tea de acolo era mai pu?in ap?s?toare decât cea a p?duri de dinainte. Nic?ieri nicio pr?v?lie, nicio cl?dire public?. Doar c?su?e cald colorate ?i trotuare largi. Din loc în loc câte o cas? mai r?s?rit? decât celelalte, zugr?vit? în alb. Dar toate acoperite cu ?igl? ro?ie. La un col? de strad? un ceas, a?ezat pe un postament de piatr?, ridicându-se solemn.

Apoi, în stânga am z?rit un spa?iu deschis. Am crezut c? e un parc, judecând dup? risipa de verde ?i b?ncile a?ezate pe sub câte un copac. Dar erau acolo ?i câteva c?su?e albe, r?t?cite în crângul acela. Peste drum era cl?direa mic?, învelit? în c?r?mid?, a g?rii. Mi s-a p?rut ciudat. Nu v?zusem vreo cale ferat? ?i nici nu auzeam forfota aceea atât de obi?nuit? în jurul unei g?ri.

Am continuat s? merg pân? ce am z?rit, în fa??, o cl?dire cu trei etaje, zugr?vit? toat? în alb, cu o bog??ie de ornamente pe care nu o v?zusem la nicio alt? cl?dire din or??el. Am v?zut apoi firma pictat?, deasupra intr?rii, pe un panou de lemn: HOTEL. Atât. Niciun nume. Ar fi fost de prisos. Era, cu siguran??, singurul hotel din or??elul acela.

Am parcat în fa?a hotelului ?i am intrat. În holul hotelului am tr?it o senza?ie ciudat?, de parc? a? fi revenit într-un loc drag ?i cunoscut. Locul acela îmi era, f?r? îndoial?, str?in, dar mirosul de sfioas? cetin? îmi era cunoscut. ?i izul acela vag de cear? de parchet, amestecat cu mirosul pu?in mai tare de zugr?veal? proasp?t?. F?cusem doar doi pa?i ?i am r?mas nemi?cat, adunând toate acele senza?ii olfactive ?i a?ezându-le cu grij? într-o cutiu?? anume a gândului, la un loc cu panglici de cer ?i fâ?ii de verde.

Pân? atunci trecusem parc? printr-un ora? de carton, o imens? butaforie, dar intrând în hotel m-am sim?it cople?it de un sentiment de lini?te ?i acas?.  Holul hotelului era aerisit, înc?p?tor, f?ra a fi impunator. Pere?ii albi, cura?i ?i mobila veche , dar atent îngrijit? d?deau impresia de robust? simplitate. Câteva plante ?i dou? corpuri de bibliotec? inc?rcate cu tomuri vechi. A?a ceva nu mai întâlnisem în vreun hotel. Am l?sat geanta din mân? în apropierea recep?iei ?i m-am apropiat de rafturile cu c?r?i. F?r? s? îmi dau seama am început s? citesc titlurile de pe cotoarele îmb?trânite, mângâindu-le u?or. Multe erau scrise într-o limb? pe care nu reu?eam s? o identific. Am dat apoi de lucruri familiare.  Lucre?iu- De rerum natura, un tom extrem de voluminos, mult mai voluminos decât ar fi trebuit s? fie opera b?trânului epicurean. Am scos-o cu aten?ie din raft ?i nu mic? mi-a fost mirarea s? descop?r, r?sfoind-o, c? în edi?ia aceea, care îmi era necunoscut?, opera avea nu mai pu?in de unsprezece c?r?i, fa?? de cele ?ase care îmi erau mie ( ?i probabil celor mai mul?i) cunoscute. ?tiam c? Lucre?iu nu reu?ise niciodat? s? î?i finiseze opera, dar nicicând nu auzisem despre unsprezece c?r?i.

Am pus tomul la locul s?u, hot?rât s? cercetez, mai târziu, pe îndelete, c?r?ile acelea necunoscute, de la ?apte la unsprezece. Mi-am urmat cercetarea, intrigat ?i stârnit de o nelini?tit? curiozitate. Titlurile urm?toare aveau s?-mi stârneasc? o ?i mai mare mirare. Philosophiae Naturalis Principia Omnia – Isaac Newton. Principia Omnia? Mi-am ?optit c? ar putea fi o eroare. Principia Mathematica din formularea lui Sir Isaac va fi fost înlocuit într-o rea declinare de un editor hr?p?re? ?i dornic s? ?ocheze. Titlul urm?tor era înc? ?i mai de mirare: William Shakespeare – The Rain on the Grey Mountain. Titlul acesta îmi era cu des?vâr?ire necunoscut. La fel de surprinz?tor era s? descop?r After The Tempest ?i numele lui Thomas Morus. Iar titlurile desenate în pielea veche, cu litere aurite, urmau unul mai de mirare decât altul: Voltaire- Hypocrisie et liberte sau  Bashkara- Abacus, Maimonides- Ubicuum.

-Bun? ziua!

Am tres?rit. Omul de la recep?ie m? privea cu zâmbet u?or, abia desenat în col?ul buzelor. M? privea peste rama ochelarilor, cu surâs mijit. I-am zâmbit încurcat, ne?tiind cum m-a? putea scuza pentru indiscre?ia cu care scormonisem prin raftul de c?r?i.

-Bun? ziua! i-am r?spuns, încercând s? potrivesc stânjeneala sub un zâmbet. C?r?ile acelea… ni?te titluri remarcabile… Multe dintre ele îmi sunt necunoscute. Shakespeare? The Rain on the Grey Mountain?

M? trezisem turuind f?r? voie. Zâmbetul s?u p?rea a se lumina ?i mai tare. A dat din cap aprobator, ridicând sprâncenele cu o complice încântare. A privit peste tejgheaua nu foarte înalt?, spre geanta mea.

-Acela este bagajul dumneavoastr?, domnule…

-Ioanid- m-am gr?bit s? m? prezint. Mihail Ioanid.

-Acela este bagajul dumneavoastr?, domnule Ioanid?

-Da, acesta.

-Doar atât?

Am ridicat din umeri. Mie îmi era mai mult decât suficient. Nu g?seam rostul întreb?rii.

-Pentru cât timp? m-a întrebat.

-Pentru cât timp… ce? i-am r?spuns proste?te tot cu o întrebare.

-Camera. Dori?i o camer?, nu?

A fost pentru a doua oar? în doar câteva minute când m-am sim?it stânjenit. ?i pentru a doua oar? am încercat s? ascund asta sub un zâmbet.

-Da, desigur. Sunt distrat, m? ierta?i…

-Deci?

-Oh, da. Înc? o dat? îmi cer scuze. Pentru o noapte. A?a cred. Dac? va fi nevoie cred c? pot prelungi apoi, nu?

-Desigur, nu va fi nicio problem?. Deci pentru o noapte. Iat? cheia dumneavoastr?, domnule Ioanid.

Cheia avea o form? neobi?nuit?, r?sucit? încol?cit?, ca un ?arpe încol?cit, o mic? oper? de art?. Am scos din portofel cea mai mare bancnot? ?i i-am întins-o:

-Asta ar trebui s? fie suficient. Prefer s? pl?tesc în avans.

-Desigur- omul acesta nu înceta s? zâmbeasc?.

A luat bancnota ?i a studiat-o cu aten?ie, mi?cându-?i buzele de parc? atunci tocmai citea înscrisurile de pe ea. Mi s-a p?rut c? îl aud morm?ind „Deci a?a arat? banii lor acum”. Mi-a zâmbit, a cercetat într-un catastif, apoi a scormonit într-un sertar de unde a scos câteva bancnote pe care mi le-a întins.

Am privit spre banii pe care mi-i oferea ca rest ?i am izbucnit în râs.

-E o glum?, nu?

-M? scuza?i, domnule?

-Bancnotele astea nu mai sunt în uz de … cel pu?in dou?zeci de ani.

A p?rut surprins pentru o clip?. A zâmbit larg apoi, ridicând din nou sprâncenele.

-M? ierta?i, da… O glum? nevinovat?. M? ierta?i c? mi-am îng?duit.

A cercetat iar în catastiful acela ?i din nou în sertar, de unde a scos, în cele din urm?, alte bancnote pe care mi le-a întins privindu-m? întreb?tor. Am luat banii. F?când rapid socoteala am realizat c? pre?ul camerei de hotel ar trebui s? fie derizoriu, judecând dup? restul primit.

-Sunte?i sigur c? ati calculat corect? l-am întrebat.

-Absolut sigur, domnule Ioanid, v? rog s? nu v? face?i absolut nicio problem?.- mi-a r?spuns cumva u?urat.

-Cum spune?i. La ce etaj este camera?

-La primul etaj. O odaie foarte frumoas?, cu ferestre largi ?i vedere spre gar?.

-Vedere spre gar?? M? rog. La primul etaj spune?i. Bun atunci nu am nevoie de lift .

-Nu avem lift, domnule.

-Perfect, nici nu am nevoie de el. V? mul?umesc. O zi bun?.

Mi-am luat geanta ?i am dat s? plec.

-Domnule Ioanid!

-Da?

-Dac? dori?i… Pute?i lua cartea în odaie, s? o studia?i- mi-a zâmbit ar?tându-mi spre tomul lui Shakespeare.

-V? mul?umesc.

Dup? un du? rapid am hot?rât s? cobor pe teras?, pentru o cafea pe înserate – un r?u obicei al meu. Nu m-am ostenit s? m? dichisesc prea tare întrucât nu îmi propusesem s? socializez, nici s? m? avânt în cine ?tie ce aventuri galante. L-am salutat pe b?trânul de la recep?ie care mi-a zâmbit binevoitor, amintindu-mi c? Shakespreare îmi st? la dispozi?ie, ca oricare dintre c?r?ile de acolo.

Am ie?it pe teras?. Se anun?a o sear? frumoas?. Am comandat o cafea ?i, la recomandarea chelnerului, un sirop din muguri de brad, specific locului.Împerecherea cafelei cu siropul acela îmi p?rea extrem de nepotrivit?, dar nu aveam ce pierde.

Priveam strada, gara. Îmi pl?cea or??elul acela cuminte, lini?tit, despre care nu auzisem niciodat?. Rarii trec?tori m? salutau prietenos, înclinând capul ?i obligându-m? s? le r?spund cu egal? polite?e. Gara era o cl?dire ca oricare alta, total lipsit? de forfota unei g?ri. De fapt, de când junsesem nu auzisem niciun tren, niciun macaz, niciun anun?. ?i nu cred c? v?zusem pe cineva intrând sau ie?ind în cl?direa g?rii. Dar îmi pl?cea copacul acela argintiu, din mijlocul rondoului din fa?a g?rii. Pe o m?su?? de al?turi se a?ezase o cioar?. M? studia, înclinând capul ?i deschizând ciocul parc? ar fi vrut s? m? întrebe ceva, dar evita s? fie indiscret?. M-am g?sit zâmbindu-i, f?cându-i un semn u?or cu mâna.

- Esop e extrem de curios, domnule Ioanid!

B?rbatul s-a a?ezat la masa mea, f?r? a-mi cere voie, f?r? urm? de familiarism, cu un aer firesc, totu?i, de parc? lipsise câteva momente ?i acum revenise pentru a continua o conversa?ie început? mai devreme.

-M? scuza?i?m-am ar?tat intrigat.

-Cioara! Esop e numele lui. E un domn de fapt, nu Esop? E unul dintre cei mai remarcabili gânditori, domnule Ioanid. Gânde?te foarte mult ?i vorbe?te extrem de pu?in. De fapt deloc!

A izbucnit în râs. Nu ?tiam dac? s? râd ?i eu, s? zâmbesc sau s? m? ar?t ?âfnos. Am optat pentru calea de mijloc. Un zâmbet e întotdeauna calea de mijloc. Mereu un zâmbet.

-De unde îmi cunoa?te?i numele?am întrebat.

-A, de la domnul Eftimie. Dumnealui mi-a spus c? sunte?i pe teras?. V-au p?c?lit cu siropul de muguri de brad?

-Nu e veritabil?

-O, ba da, dar îl detest. Cu voia dumneavoastr? eu am s? comand ceva mai tare…

-V? rog…

-Doar dac? îmi ?ine?i tov?r??ie…

-Domnule…

-Desigur, m? ierta?i.

Mi-a întins mâna f?r? s? se ridice, f?r? urm? de ceremonie:

-Liviu. Spune?i-mi Liviu. Numele de familie e neimportant. Liviu ?i atât.

-Domnule Liviu…

-Doar Liviu.

-Fie, Liviu. Sunt prea obosit ?i nu cred c? sunt în dispozi?ia cea mai bun? pentru „ceva mai tare”. Iart?-m?.

-Perfect. Atunci nu be?i. Eu v? rugam doar s? îmi ?ine?i tov?r??ie.

Personajul merita privit cu aten?ie. Putea avea la fel de bine treizeci, patruzeci sau cincizeci de ani. P?rul întunecat, cu fire albe risipite pe ici-colo, ochi negri, vii, ?i un surâs care încerca s? fie lipsit de griji, dar pe care col?urile gurii îl însemnau cu o nem?rturisit? istoav?. Hainele erau curate, dar p?reau aruncate pe el doar pentru a-i acoperi goliciunea. Nicio urm? de pedanterie, doar un aer de u?uratica nep?sare.

-Fie, Liviu. Am s? î?i ?in tov?r??ie.

-Perfect!

În vreme ce î?i comanda b?utura am continuat s?-l cercetez. Î?i aprinsese o ?igare ?i privea spre gar?. Nu î?i dezlipea ochii de acolo. Pentru o clip? am z?rit ape v?lurindu-se în ochii s?i. Dar doar pentru o clip?. I-am privit mâinile. Mâini de b?ie?andru, cu degete lungi ?i sub?iri, frem?tând, f?r? astâmp?r, trecând într-una prin p?r. Î?i mi?ca piciorul neîncetat, r?u obicei, care în alte condi?ii m-ar fi scos din s?rite. Am fost chiar tentat s? îl rog s? î?i st?pâneasc? mi?carea aceea, dar atunci am z?rit lacrima prelingându-i-se pe obraz. ?i am t?cut. Nu ?tiu ce era cu lacrima aceea. Cum nu ?tiam ce era cu el ?i ce c?uta la masa mea. De fapt nu ?tiam nici eu ce caut la masa aceea. În târgu?orul acela. În vremea aceea. ?i în lumea aceasta. Am t?cut.

A tres?rit. ?i-a ?ters lacrima, cu un gest for?at ?treng?resc, ?i m-a privit.

-M?ine deci…- mi-a spus.

-Mâine? m-am mirat, ne?tiind despre ce vorbe?te.

-Ave?i dreptate. Mi-a spus domnul Eftimie. Nu a?i avut vreme de c?r?i înc?. Nu e nimic. Pentru asta exist? al dumneavoastr? Liviu.

-Despre ce este vorba? Apropos de c?r?i… cunoa?te?i c?r?ile acelea de pe rafturile din holul hotelului.

-Sigur. Ni?te minun??ii, nu?

-Ce e cu ele? O fars?? Sunt falsuri? Nu am auzit niciodat? de o astfel de lucrare a lui Shakespeare. Sau a lui Newton.

-Fire?te c? nu. Dar v? asigur c? sunt absolut autentice.

-Liviu… iart?-m? … îmi e incomod s? te tutuiesc ?i…

-Ba am s? v? rog s? o face?i. Nu am s? v? r?spund la fel. Nu m? întreba?i de ce. Am ciud??eniile mele.

-Fie. Spuneam c? am preten?ia unei anume culturi. Nu îndr?znesc s? o numesc erudi?ie, dar cred c? m? pot încumeta s? spun c?, cel pu?in în privin?a lui Shakespeare, cunosc întreaga sa oper?.

-Nu m? îndoiesc.

-Totu?i, pân? ast?zi… nu am auzit despre vreo lucrare a sa numit? „The Rain on the Grey Mountain”.

- Se prea poate.

-Cum este posibil a?a ceva?

-Simplu. Acolo de unde veni?i dumneavoastr?… Shakespeare nu a scris cartea aceasta.

R?spunsul acesta mi-a oferit o nea?teptat? ?i nedorit? perplexitate. L-am privit cu mai mare aten?ie. Era un tip ciudat, dar p?rea în toate min?ile. Nu ?tiam dac? are sens s? insist cu întreb?rile.

Why thou don’t see the waste in vain/ of all the teardrops lost in autumn’s rain...” B?trânul brit… – a ?optit exuberantul meu companion.

-Nu în?eleg, totu?i, cum este posibil – m-am hot?rât s? îmi articulez mirarea pân? la cap?t.

-Nici nu e important. Pân? la urm?… acum o puteti citi, nu? Nu str?ine v-au fost atâtea scrieri pân? când v-a?i întâlnit cu ele ?i le-a?i citit?

-Desigur, dar nu e acela?i lucru.

-Într-un fel este. Crede?i c? a?i citit toate minun??iile scrise vreodat? de o mân? de om?

-Cu siguran?? nu.

-Crede?i m?car c? a?i auzit de existen?a tuturor?

-Mai mult ca sigur nu, dar…

-Vede?i? Atunci este ca ?i cum acele c?r?i nu exist?. O carte exist? nu pentru c? cineva a scris-o, ci pentru c? al?ii se ostenesc s? o citeasc?. O carte, oricât de minunat?, pe care oamenii au încetat s? o citeasc?, nu mai exist?. E doar stafia unui gând.

R?spunsul acesta nu avea cum m? satisface. ?i nu era doar vanitatea celui care se credea mai mult decât ini?iat în lumea lui Shakespeare. Dar nu speram s? primesc un r?spuns mai l?muritor a?a c? era inutil s? întreb.

-Vede?i dumneavoastr?, domnule Ioanid. Cele mai frumoase pove?ti nu s-au scris niciodat?. Unele s-au ?optit unei singure perechi de urechi. Altele s-au mistuit în t?cere. N-are nicio leg?tur? cu întrebarea dumneavoastr?. Nu ?tiu de ce mi-a venit s? spun asta.

A râs. A mai comandat o b?utur?. A mai aprins o ?igare ?i apoi m-a întrebat, f?r? s? m? priveasc?, cu ochii a?inti?i spre gar?.

-Deci… mâine…

Ne întorsesem de unde plecasem.

-Mâine, nu Esop?

Cioara a t?cut cu adânc? în?elepciune. Pe strad? se aprinseser? felinarele ad?ugând pete de galben sângeriului înser?rii.

-Ce se întâmpl? mâine?

-Ave?i dreptate. E târziu deja. S-a înserat. Am s? v? spun. Mâine sose?te trenul.

-Trenul?

-Haideti s? v? povestesc, domnule Ioanid. Or??elul acesta e unul mai pu?in obi?nuit. Cum poate v-a?i dar seama. Sau poate nu. Nu e important. A?i observat c? avem o gar? din care nu pleac? niciun tren niciodat?  ?i în care nu vine niciun tren niciodat?. Sau aproape niciodat?. Odat? la patru ani se întâmpl? lucrul acesta. Vine trenul. V? explic totul, ave?i r?bdare.

Expresia mea cred c? era doar mirat?, nicidecum ner?bd?toare.

-Vede?i muntele acela, în zare, la nord de gar? ?

-Da.

-Acolo se afl? tunelul. Îl ve?i vedea mâine. Calea ferat? vine dinspre tunel ?i pleac? mai departe. Nu ?tim unde ajunge. Nimeni nu a putut vedea vreodat?. Nu am cum s? v? explic asta.

Începeam s? fiu tot mai convins c? am de a face cu un nebun. Nu intrasem în panic?, nu eram nici m?car nelini?tit. Poate doar u?or amuzat. A?a c? am decis s?-l ascult mai departe. Oricum nu aveam nimic mai bun de f?cut.

-Nu ?tim de unde vine tunelul. Sau unde duce. E acolo dintotdeauna. ?i dintotdeauna, o dat? la patru ani de acolo vine trenul.

-Chiar dintotdeauna? Trenul e o inven?ie destul de recent?…

-Chiar dintotdeauna – mi-a zâmbit. Nu v-am spus cum e cu acele c?r?i pe care nu le cite?te nimeni?

La fel ?i cu acest „dintotdeauna”. Începe din ziua în care noi îl afl?m.

V? spuneam despre tunel. Au fost destui cei care s-au avântat în tunel, încercând s? afle ce la cap?tul s?u, dar lucrul acesta nu s-a întâmplat. Nimeni dintre cei pleca?i acolo nu s-a mai întors. Se spune c?, acum mai bine de o sut? de ani, cineva ar fi reu?it s? se întoarc?, dar pentru scurt? vreme. Apoi a disp?rut.

Întotdeauna au existat printre noi firi curioase. În fiecare genera?ie a existat câte un temerar care a pornit spre tunel. A p??it ?i apoi s-a pierdut în întuneric. Pentru totdeauna. Niciunul dintre cei pleca?i nu s-a mai întors. Pur ?i simplu.

Am încercat fel de fel de experimente. Cândva am încercat s? a?ez?m o locomotiva pe ?ine ?i s? str?batem cu ea tunelul. Imposibil. La intrarea în tunel locomotiva se oprea, de parc? se lovea de un zid nev?zut. Am gândit c? poate fi cine ?tie ce fenomen mecanic ?i am încercat cu o drezin?. În zadar. Nici m?car o biciclet? nu poate intra în tunel, decât purtat? în bra?e. Niciun fel de ma?in?rie nu poate intra acolo. Doar oameni. ?i nu mul?i s-au încumetat s? fac? acolo mai mult de câ?iva pa?i. Iar cei care s-au încumetat nu s-au mai întors. Niciodat?.

Povestea asta îmi p?rea n?ucitoare. Îl priveam st?ruitor pe Liviu, încercând s? îmi dau seama dac? e vorba de o glum? sau de o nebunie. Nici Esop nu îmi era de niciun folos. Nu am fost în stare s? spun decât:

-Interesant.

-De-a lungul timpului mul?i au plecat acolo. A?a se explic? multele case goale pe care le-a?i v?zut.

-?i în ele nu a mai locuit nimeni? De ce?

-Aceasta e o alt? tain? a or??elului nostru, pe care o ve?i afla la vremea potrivit?. La vremea potrivit?. Acum v? povestesc despre tunel ?i ziua de mâine. Trebuie s? ?ti?i.

Ultima dat? când cineva s-a încumetat spre tunel a fost acum 50 de ani. Exact acum 50 de ani. Numele lui era Leonard. Leonard Celan. Nimeni nu l-a mai v?zut. Avea doar 31 de ani ?i era un tân?r sclipitor. Într-o zi a intrat în tunel ?i de atunci nu l-am mai v?zut.

„Nu l-am mai v?zut?” Afirma?ia am considerat-o o simpl? eroare de acord gramatical. Companionul meu nu putea avea vârsta care s? justifice o astfel de formulare. A continuat.

-Trenul, v-am spus, vine o dat? la patru ani. Nu e niciodat? la fel. Uneori e o locomotiv? cu aburi urmat? de un singur vagon. Alteori poate fi o minun??ie de o?el ?i sticl? înso?it? de zeci de vagoane. Niciodat? nu ?tim, dar felul în care ni se înf??i?eaz?, de fiecare dat?, ne veste?te ceva despre anii care urmeaz?. Apoi pleac?.

Ve?i vedea mâine tunelul. Iar la ceasul serii ve?i vedea ?i trenul.

-Nu ?tiu dac? r?mân pân? atunci!eram ipocrit. ?tiam sigur c? voi r?mâne. Eram destul de stârnit de povestea aceasta tr?znit? pentru a r?mâne. Liviu m-a privit zâmbind ??galnic. ?tia c? voi r?mâne.

-Cam asta e povestea, domnule Ioanid. Pe scurt. Foarte pe scurt. Mult prea pe scurt, pentru c?, vede?i dumneavostr?, pentru noi tunelul înseamn? ceva mai mult. E centrul pove?tilor, legendelor ?i al lumii noastre. Nu e doar o metafor?, cum poate a?i fi tentat s? crede?i.

Am r?mas câteva minute în t?cere. Aveam atâtea întreb?ri de pus ?i nu ?tiam cu care s? încep. Nu ?tiam dac? s? încep. Îmi era team? s? nu iau prea în serios toat? aceast? poveste ciudat?, spus? de personajul acesta curios, pentru ca apoi s? descop?r c? sunt victima unei teribile farse.

-Leonard… sau cum spunea?i c? se numea…

-Leonard Celan. A?a se numea, domnule Ioanid.

-Nu avea familie?

Nu mi-a r?spuns. Privea spre gar?. De fapt acum am realizat c? nu privise nicio clip? spre gar?, ci dincolo de gar?, spre miaz?noapte, spre muntele acela, care nu se mai z?rea în întunericul de afar?.

-Liviu, spune-mi te rog…

-Spune?i.

-Nu a?i încercat niciodat? s? coborâ?i de partea cealalt? a muntelui s? vede?i unde iese tunelul?

-Ba da, desigur. Nu e un munte, ci un ?ir de mun?i. ?i de multe ori am cercetat.

-?i?

- Nu este nimic acolo. Niciun tunel.

-Poate tunelul se înfund? în pântecele muntelui.

-Nu, domnule Ioanid. ?tim asta. Nu întreba?i de unde. ?tim. Gândi?i-v? m?car la toate acele trenuri care vin, o dat? la patru ani.

Pe teras?, lâng? noi ap?ruse domnul Eftimie, înso?it de chelner. I-a pus mâna pe um?r lui Liviu ?i i-a ar?tat cu privirea un trec?tor. Liviu a tres?rit. Chelnerul ?i-a acoperit mâna cu gura. Am privit ?i eu spre trec?tor. Era un tân?r cam de 30 de ani, cu p?rul r?v??it. Privea de jur împrejur, r?t?cit, pierdut, de parc? nu ?tia unde se afl?. Î?i trecea des mâna prin p?r. Mergea ?ov?itor ?i se întorcea des, în toate p?r?ile, încercând parc? s? se dezmeticeasc?.

Liviu s-a ridicat gr?bit de la mas?, f?r? a m? saluta, ?i a pornit spre tân?rul acela. S-a apropiat de el ?i l-a prins cu grij? ?i cald? prietenie de bra?. Tân?rul a dat s? se smuceasc? o clip?. Apoi a p?rut c?-l recunoa?te ?i l-a îmbr??i?at. Au stat îmbr??i?a?i câteva clipe. Liviu l-a prins de dup? umeri, c?l?uzindu-l ?i au pornit u?or, în susul str?zii.

-Ce se întâmpl?, domnule Eftimie?am întrebat, f?r? s? ?tiu de ce vorbeam în ?oapt?. Ce e cu tân?rul acela?

Domnul Eftimie nu mai zâmbea. Î?i acoperise ?i dânsul gura cu mâna. A inspirat adânc înainte de a-mi r?spunde cu voce moale.

-E Leonard…

-Celan?aproape am strigat.

Domnul Eftimie a aprobat din cap, apoi a plecat, f?r? a-mi mai spune vreun cuvânt.

Am dormit pân? târziu. În zori am coborât pe teras?, pentru o cafea ?i înc? un sirop de brad. Combina?ia nu era atât de rea. Nu ?tiu când adormisem în seara dinainte. Nu am mai apucat s? r?sfoiesc nici cartea din hol. ?tiu doar c? am adormit iute ?i am dormit mult, f?r? vise.

Acum m? amuzam amintindu-mi de seara trecut?. Îmi p?rea ca o poveste citit? undeva. Nimic din ce auzisem nu îmi mai p?rea altfel decât o glum?. Ori o poveste ciudat? ?i nimic altceva. To?i cei care veneau pe teras? m? salutau cu prietenie, mai degrab?, decât cu obi?nuit? polite?e. Îmi pl?cea ora?ul acesta.

-Bun? ziua, domnule Ioanid!

Era Liviu. Prietenul din seara trecut?. I-am zâmbit. Mi-a zâmbit. S-a a?ezat f?r? a a?tepta invita?ie.

-Domnule Ioanid, m? ierta?i pentru plecarea precipitat? de asear?.

-Nu e nicio problem?. E adev?rat? Acela era Leonard Celan? Acel Leonard despre care îmi povestisei?

-Da, domnule Ioanid. Da…

Era vizibil emo?ionat. Avea ochii umezi. ?i-a a?ezat mâna pe a mea ?i mi-a strâns-o cu o efuziune pe care nicio clip? nu am socotit-o deplasat?.

-Nu este minunat?

-Dar cum este posibil? Spuneai c? nimeni nu se întoarce din tunel. Niciodat?…

-Aproape niciodat?, domnule Ioanid…

-?i apoi… s-a întâmplat acum 50 de ani, nu? Ori cel de asear? avea cam 30 de ani… ori ar fi trebuit s?…

-Domnule Ioanid, lucrurile acestea func?ioneaz? altfel. Ve?i vedea. Matematica aceasta nu func?ioneaz? astfel aici. Uneori, foarte rar, se întorc… Uneori e îng?duit r?gaz de r?mas bun…

-M? tem c? nu în?eleg.

-Crede?i-m?, domnule Ioanid. Le ve?i în?elege pe toate. Pe toate la timpul lor. A?i scris câte… opt c?r?i, nu?

-Da. În?eleg c? … ?tia?i.

-Desigur. Cred c? am ?i citit câteva. A?a c? ?tiu c? ve?i în?elege la timpul potrivit. Acum da?i-mi voie s? v? prezint pe câte cineva.

S-a ridicat de la mas? ?i a mers la o mas? vecin?. A schimbat câteva vorbe cu cei doi de acolo, care mi-au zâmbit prietene?te. S-au ridicat ?i l-au înso?it la masa mea, iar Liviu mi i-a prezentat:

-Preotul Mihalache… domnul Ioanid.

-M? bucur s? v? cunosc, domnule Ioanid.

-P?rinte… – am r?spuns încurcat.

-Domnule Mihalache sau Ioan, cum dori?i!mi-a r?spuns strângându-mi mâna.

Apoi Liviu mi l-a prezentat ?i pe cel mai în vârst?:

-Domnul primar… Domnul Ioanid.

-M? bucur, domnule Ioanid. Alexe Cosma.

-M? bucur, domnule Cosma. Lua?i loc.

Nu în?elegeam rostul acestor prezent?ri. De fapt nu în?elegeam nimic, dar oamenii ace?tia se ar?tau atât de prieteno?i încât ar fi fost o mojicie s? nu le r?spund pe m?sur?.

-Domnule Mihalache – m-am adresat celui care îmi fusese recomandat ca preot- am în?eles c? sunte?i preot?

-Întocmai, domnule Ioanid. V? surprinde vestimenta?ia mea destul de… neconven?ional??

-Nicidecum. Doar c? nu am v?zut nicio biseric? în ora?.

-A, desigur. P?i nici nu avem o biseric?.

- Nu avem nevoie- a intervenit ?i primarul.

-Totu?i, un preot… f?r? biseric?… E un lucru neobi?nuit. Nu?

Mihalache a izbucnit în râs.

-Multe lucruri pot p?rea neobi?nuite, domnule Ioanid. La ce ar servi o biseric??

-Presupun c? pentru ritualurile religioase de care au nevoie credincio?ii.

-M? tem c? in ora?ul nostru sunt prea pu?ini credincio?i, în sensul pe care îl da?i dumneavoastr? cuvântului. În ce m? prive?te… prefer s? m? ocup mai mult de credin?? decât de religie. Iar ritualurile nu sunt necesare.

Am zâmbit. Iar comesenii mi-au r?spuns tot cu un zâmbet. În or??elul acesta nu se f?cea deloc economie la zâmbete. La masa de al?turi Esop î?i luase locul, privindu-ne cu t?cut? în?elepciune. Primarul m-a întrebat:

-În?eleg c? Liviu v-a pus la curent…

-Cu?…

-Povestea noastr?… tunelul…

Uitasem toat? t?r??enia. Iar acum dou? dintre notabilit??ile ora?ului îmi pomeneau despre aceea?i tr?znaie. ?i p?reau a fi extrem de serio?i.

-Da. Mi-a povestit câte ceva.

-Bun. Foarte bine.

Un strig?t s-a auzit dinspre strad?.

-Liviu!

Era tân?rul acela. Leonard.

-Leonard- i-a r?spuns preotul, ridicându-se. S-a gr?bit spre tân?rul cu p?rul r?v??it ?i l-a adus la masa noastr?. Apoi mi l-a prezentat:

-El este Leonard, domnule Ioanid. S-a întors asear? din tunel.

Nu mi-a întins mâna. A surâs obosit doar. ?i-a trecut mâna prin p?r.

-Mi-e frig – a ?optit.

-?tiu, Leonard- i-a r?spuns primarul, mângâindu-l pe cre?tet.

Leonard î?i încruci?ase bra?ele, frecându-?i umerii zgribulit. Tremura, de?i afar? era o vreme destul de pl?cut?. ?uvi?e umede  i se încurcau pe frunte ?i tot încerca s? le pun? în rânduial?. Î?i trecea privirea r?t?cit? de la unul la altul ?i încerca s? schimbe grimasa într-un surâs.

Brusc a început s? tremure spasmodic. Ca o imagine de cinema, atunci când ceva mi?c? ecranul. ?i parc? începuse s? se dizolve. M? treceau fiori.Tân?rul acela se dizolva pur ?i simplu în aer, vibrând, tremurând. Era cu adev?rat neobi?nuit ?i înfior?tori. Cei de la mas? priveau asta cu t?cut? compasiune, dar? f?r? urm? de mirare.

Apoi a disp?rut. Pur ?i simplu a disp?rut. Eram n?ucit. Complet bulversat. Nu reu?eam s? articulez niciun cuvânt. M? uitam la comesenii mei sperând s? primescd e la ei un ajutor, o l?murire. Dar nimeni nu mi-a spus nimic. Preotul mi-a luat mâna ?i cu voce domoal? mi-a ?optit, ca o îmb?rb?tare:

-Toate la timpul lor, domnule Ioanid.

Am t?cut. Nu ?tiam ce a? fi putut spune. Liviu a s?rit de pe scaun ?i mi-a strigat pe un ton jovial.

-S? mergem la gar?. ?i apoi am s? v? ar?t tunelul.

Gara era doar o cl?dire mic?, îmbr?cat? în c?r?mid?. Curat? ?i cochet?. Un singur peron, pe care începuser? s? se strâng? oameni care a?teptau ceva.

-A?teapt? trenul, domnule Ioanid- mi-a explicat Liviu.

Am remarcat c? nu exista niciun copil printre ei. Cu to?ii îmi zâmbeau ?i m? salutau prietene?te, ca pe unul de al lor. Ceea ce m-a uimit a fost sa v?d pe pere?ii g?rii portretul lui Newton. ?i pe al lui Shakespeare. ?i Voltaire. To?i autorii din biblioteca hotelului erau prezen?i acolo. Sau aproape to?i.

Am pornit pe calea ferat? spre tunel. Liviu m? conducea în t?cere. Cuvintele ar fi fost oricum de prisos. Când am ajuns la munte începuse s? plou?. Muntele se ridica în fa?a noastr?, îmbr?cat în copaci argintii, ca acela din fa?a g?rii. Muntele argintiu. Muntele gri- mi-am spus. Începeam s? în?eleg. Sau a?a îmi închipuiam. Începuse ploaia. O ploaie u?oar?.

Ne-am apropiat de intrarea în tunel. ?i de acolo venea un miros u?or de ambr?. Ambr?, nimic din mirosul acela de ?in? încins? ?i aer st?tut, pe care îl au, de obicei, tunelurile. Am privit spre întunericul care se deschidea în munte. ?i am sim?it c? în?eleg. C? toat? istoria acelui munte, acelui tunel, acelui ora?… c? totul e adev?rat. ?i am în?eles o sum? de alte lucruri pe care atunci nu le ?tiam formula, dar care î?i f?cuser? s?la? în mintea mea.

Lâng? noi a ap?rut de nic?ieri Leonard.

-Liviu!l-a strigat pe cel ce m? c?l?uzea.

Apoi aerul din preajm? a început iar s? vibreze, iar Leonard s-a topit în stropii de ploaie.

-Liviu- am întrebat- cel?lalt nume al tau este Celan?

Liviu a t?cut câteva clipe. Privea spre tunel.

-Da- a r?spuns într-un târziu.

-Iar Leonard este tat?l t?u?

-Fiul meu…

Nu am mai întrebat nimic. Acum ?tiam tot ce era de ?tiut.

Mi-am petrecut restul dup? amiezei hoin?rind prin ora?. Pretutindeni oamenii m? salutau cu aceea?i nea?teptat? ?i de neîn?eles prietenie. Unii se opreau s? îmi spun? câteva vorbe. Al?ii îmi strângeau mâna ca unei vechi cuno?tin?e. ?i nimic din toate acestea nu m? mai mira.

De câteva ori l-am mai z?rit pe Leonard, r?t?cind f?r?  ?int?. O singur? dat? l-am mai v?zut topindu-se astfel în aer. Orice s-ar fi întâmplat cu el, p?rea c? acum se domole?te, iar el începe s? existe într-o form? stabil?. Cât de ciudat mi s-a p?rut c? sun? când mi-am spus asta: într-o form? stabil?.

Z?boveam în fa?a unei flor?rii când m-am sim?it luat de bra?. Era Leonard.

-E vremea s? mergem spre gar?!mi-a ?optit.

?i am ?tiut c? e vremea. Am pornit împreun? spre gar?. ?i nu am mai fost mirat când trec?torii se d?deau la o parte cu o anume considera?ie, f?cându-ne loc s? trecem. De fapt cu to?ii mergeau în acela?i loc, cu to?ii se îndreptau spre gar?.

Când am ajuns toate privirile erau îndreptate spre noi. Preotul ne-a f?cut cu mâna, amical. Iar Liviu ne-a zâmbit cu ochii umezi ?i a venit al?turi de noi.

Apoi s-a auzit un ?uier. Un fulger a despicat cerul. Tunetul. Apoi a început o ploaie molcom?, pe care nimeni nu p?rea s? o bage în seam?. ?i am sim?it miros de ambr?. ?i cetin?. S-a auzit un nou ?uierat. ?i clopot. ?i l-am v?zut.

Venea trenul. Ca o lic?rire de argint viu, ca un râu izvorât din pântecul muntelui. Mergea aproape în t?cere. Când a intrat în gar? lini?tea era des?vâr?it?. Doar sunetul clopo?elului a vibrat aerul. Leonard m-a strâns tare de bra?.

Locomotiva p?rea turnat? în argint. Un cilindru str?lucitor, f?r? ferestre, f?r? co?. Avea doar dou? vagoane. U?a din dreptul nostru s-a deschis încet. Scara a coborât iar pe ea era un pachet. Primarul s-a gr?bit ?i a luat pachetul.

Cu to?ii priveau spre Leonard ?i nu spre tren. Nici m?car spre pachet. A? fi vrut s? aflu ce era în acel pachet. Dar ?tiam c? voi afla „la timpul cuvenit”. ?i am privit ?i eu spre Leonard. Era strâns în îmbr??i?area tat?lui s?u. Liviu nu mai avea nicio lacrim? în ochi.

Leonard a venit ?i mi-a strâns mâna. Cu mâna stâng? ?i-a mai alungat o dat? ?uvi?ele de pe frunte. M-a îmbr??i?at. ?i mi-a ?optit.

-Î?i mul?umesc… Noi nu am apucat s? vorbim… Dar vei afla tot ce ai fi vrut s? m? întrebi. Î?i mul?umesc.

Nu am întrebat pentru ce îmi mul?ume?te. Am ?tiut c? merit acea mul?umire. ?i am mai ?tiut c? la vremea cuvenit? voi afla ?i de ce o merit.

I-a îmbr??i?at din privire pe to?i cei strân?i acolo. I-a f?cut un semn cu mâna b?trânului Esop care î?i lua ?i el r?mas bun, a?ezat pe strea?ina cl?dirii g?rii. ?i a p??it spre tren.A urcat prima treapt?. ?i deodat? s-a gârbovit. Iar p?rul i-a prins argint. A mai urcat o treapt?. Iar p?rul p?rea s? se împu?ineze ?i albise cu totul. Dup? ce a urcat ?i ultima treapt? u?a s-a închis, iar trenul a pornit. ?i a plecat. În lini?te. A?a cum venise. L?sând în urm? u?oar? adiere de ambr?. ?i cetin?.

Totul s-a petrecut atât de repede. Atât de repede. Ca o r?suflare. Oamenii au început s? plece în lini?te spre cas?. Liviu a venit ?i m-a îmbr??i?at. ?i a plecat. Preotul m-a salutat ?i el la plecare. ?i domnul Eftimie. ?i primarul. L-am întrebat:

-Domnule primar…

-Da, domnule Ioanid.

-Pachetul acela…

-A, da. Fi?i bun… I-l da?i dumneavoastr? domnului Eftimie?

-Desigur, dar ce con?ine? Nu sunte?i curios.

-Nu. ?tiu.

Am luat pachetul ?i am pornit zorit spre hotel. Abia îmi înfrânam dorin?a de a rupe hârtia în care era ambalat pachetul, pentru a-i putea cerceta con?inutul. Când am ajuns la hotel m-am gr?bit spre domnul Eftimie.

-Domnule Eftimie, acesta este pachetul de la tren. Domnul Cosma, domnul primar m-a rugat s? vi-l aduc.

-V? mul?umesc, domnule Ioanid.

Am r?mas nemi?cat, neîndr?znind s?-l rog, decât din privire.

-Mai este ceva, domnule Ioanid?

-Pachetul…

-A, a?i dori s? afla?i ce con?ine?

-V-a? ruga…

Mi-a întins pachetul invitându-m?:

-Pofti?i, privi?i!

Am ezitat o clip? înainte de a rupe ambalajul. L-am întrebat:

-Îmi dati voie?

-Desigur.

Am hot?rât s? desfac ambalajul cu grij?, totu?i. Cu bagare de seam?, s? nu vat?m orice s-ar fi aflat în?untru. Am dat deoparte hârtia. În?untru era o carte. Am ?ters coperta cu dosul mânecii, de?i nu era nicio urm? de praf, ?i am citit pe copert?. ?i am amu?it. Eram înghe?at.

-E totul în regul?, domnule Ioanid?

-Da… Nu…. Nu ?tiu…

Domnul Eftimie a luat cartea din mâinile mele ?i a pus-o în raft, lâng? celelalte.

-Noapte bun?, domnule Ioanid.

-Dar… domnule Eftimie…Cartea aceea. Mihail Ioanid… a?a scrie pe copert?.

-Întocmai.

- Mihail Ioanid – Ruinele sinelui…

-Întocmai, domnule Ioanid.

-?i pe coperta patru e chipul meu.

-Exact.

-Dar… bine, dar… domnule Eftimie… eu nu am scris niciodat? cartea aceasta.

-Noapte bun?, domnule Ioanid.

În zori m-am trezit în cronc?nitul unei ciori. Era Esop, a?ezat pe pervazul ferestrei l?sate deschise. În?eleptul gr?ise. Apoi am privit de jur împrejur ?i am realizat c? nu sunt în camera mea de hotel, ci într-o odaie cu vedere spre un crâng. M-am ridicat din pat cu o vioiciune pe care nu o mai avusesem de ani buni. Am ie?it din ceea ce s-a v?dit a fi dormitorul meu ?i am p?truns în camera de zi.

-Bun? diminea?a- m-a salutat Liviu, cu chipul numai zâmbet.

-Bun? diminea?a- am bolborosit încurcat.

M-am gr?bit la baie. Am stropit iute cu ap? rece pe chip. ?i mi-am privit bra?ele. De ani buni nu le mai ?tiam atât de viguroase. Apoi mi-am privit chipul în oglind?. ?i m-am cutremurat. M-am sprijinit de marginea chiuvetei. Am sim?it c?, pentru o clip?, îmi pierd min?ile. Apoi totul a trecut. M-am privit ?i mi-am zâmbit. Era totul a?a cum trebuie s? fie. M-am gr?bit s? m? îmbrac ?i m-am întors în camera de zi, unde Liviu m? a?tepta cu o cafea. I-am zâmbit ?i l-am salutat din nou:

-Bun? diminea?a, tat?.

-Bun? diminea?a, Leonard.

Ghea?a se întindea pe fereastr? ca o piele uscat? pe oasele mâinii. Mâna atingând geamul rece împ?r?ea din c?ldura ei, topind ghea?? ?i a?ezând lacuri mici ?i limpezi în zidirea frigului. Î?i apropia buzele de geamul înghe?at ?i sorbea înghe?ul, ca ?i cum ar fi c?utat t?m?duire în înfiorarea aceea. Buzele se înfrigurau ?i d?deau tremur obrazului n?p?dit de barb? l?sat? în neorânduial?. Ochii închi?i priveau cu alt? în?elegere iarna ve?nic? de dincolo de foi?a de sticl?. Apoi a?eza degetul în locul unde odihniser? buzele ?i urma pe conturul lor forma ?erpuit? a unor semne de neîn?eles, ciudate hieroglife ?i neîncrez?tor z?log. Ghea?a se topea sub atingerea tremurat? a degetului ?i n??tea fiorduri moi din care lacrimi u?uratice croiau drumuri pe care înghe?ul le pecetluia la loc, a?ezând cristal ?i uitare peste semnele de o clip?.

A lipit palmele amândou? de fereastr?. ?i între ele a a?ezat obrazul. Frigul l-a primit, binef?c?tor, ?i l-a mângâiat. A prins obrazul cu degetele sale uscate ?i a mângâiat. A mângâiat mai întâi. Abia apoi ?i-a l?sat unghia s? zgârie în carne. Întunericul od?ii era cercetat doar de clipirea rece ?i ?ov?itoare a lunii.

Atunci a strigat.

La orice strig?t îi veneau r?spuns aduceri aminte. ?i inima primea strânsoare ?i ap?sare grea. C?ci amintirile sunt od?i dep?rtate prin care nicicând pasul nu va mai colinda, doar gândul, uneori, le deschide u?ile. S-a a?ezat. Nu a deschis ochii nicio clip?. S? nu se amestece întunericul din?untru cu intunericul od?ii. Nici tulburarea sufletului s? nu se amestece cu lini?tea din jur.

?i-a strâns genunchiul cu palma. Apoi cu mâna ?i-a atins obrazul, adunând în palm? resturile de frig furate de pe geamul ferestrei. O bufni?? a strigat, undeva, nu departe. ?i-a spus c?, poate, bufni?? aceea avea amintiri de chemat ?i ea. A strâns cu putere din pleaope, a?ezând pav?z? parc?. S? nu se amestece amintirile bufni?ei cu cele ale sale. ?i a gândit c? z?pada de acum e doar aducere aminte. Iar fiecare fulg de acum era doar, înghe?at?, una din lacrimile verii. ?i atunci, din nou…

A strigat.

Sunetul pa?ilor prin z?pad? seam?n? uimitor de mult cu cel mai fo?nit al pa?ilor prin frunze uscate. Mihail î?i urnea cu greu piciorul beteag, târându-l mai mult, prin z?pad?. Sufla greu, ap?sat de albul p?rului ?i albul iernii. A r?mas mult? vreme în fa?a u?ii, scrutând obrazul lunii prin aburul respira?iei. Rezemat cu o mân? de tocul u?ii î?i aduna cu greu suflul.

Când a auzit strig?tul, s-a aplecat ?i a adunat z?pad? în palme ?i ?i-a sp?lat fa?a cu ea. ?i s-a a?ezat în z?pad?, acolo, în fa?a u?ii. În t?cere, f?r? cuvânt, c?ci cuvintele r?u pot v?t?ma osul sub?ire al unui strig?t. ?i-a l?sat capul în palme, iar coatele le-a sprijinit pe genunchi. ?i a r?mas a?a, p?zind lini?tea de afar?, s? nu intre ?i s? se amestece cu lini?tea celui din?untru. Iar vântul care îl lovea în fa?? nu-i p?rea nicicum, doar încercare a st?ruin?ei. Frigul intra în dânsul ?i acolo î?i f?ce s?la?, iar el î?i spunea c? pribeag ?i oropsit copil e frigul de se lipe?te a?a de trupul unui batrân. ?i îl l?sa s? vin?.

Când a auzit al doilea strig?t s-a ridicat. A deschis u?a ?i s-a oprit în prag. A r?mas a?a vreme bun?. L?sând frigul s? intre în?untru, s?-?i g?seasc? ad?post ?i culcu?. ?i lini?tile cele dou? s? se amestece ?i s? se strice.

-E întuneric – a spus cu voce moale.

Cel din?untru a tres?rit. A deschi ochii ?i a privit silueta urie?easc?, gârbovit?, din u??. A poftit buzele s? ia strai de surâs pe dânsele, dar amarul ?i aducerea aminte le înghe?aser? mai amarnic decât frigul iernii.

-E întuneric- a r?spuns cu glas stins ?i întors din od?i ale gândului.

Niciunul nu cuteza s? adauge ceva, nici s? mi?te. Nici aerul nu se clintea. Un ?ur?ure s-a rupt de sub strea?in? ?i a c?zut în z?pad?, dar nimeni n-a tres?rit. Un fel de strig?t a fost ?i acela.

-Adu-mi z?pad? de ast?zi, Mihaile…  – a ?optit, într-un târziu. Vreau s? îmi sp?l fa?? în ea.

Mihail a cl?tinat din cap, f?r? mustrare , doar cu triste?e ?i adânc? în?elegere. ?i l-a privit. Mereu acolo, pe fotoliul acela vechi, despicând gânduri negre ?i otr?vindu-se cu amintire. ?i rea otrav? e amintirea pentru cel lipsit de ziua de mâine.

A l?sat u?a ?i, cu pasul s?u ?ov?ielnic ?i greu, s-a îndreptat c?tre bradul dintâi. A?a îi r?m?sese numele bradului acela, iar asta nu se cuvenea nicicum cercetat. Acolo s-a aplecat ?i a adunat z?pad? cu palmele goale. ?i mâinile îi învine?iser? ?i-l dureau de înghe?. ?i-a întins pulberea z?pezii în p?r  ?i pe haine. Apoi a strâns z?pad? în palme ?i s-a întors spre cas?.

A intrat. I-a întins z?pada ca pe o pâine cald?, din care s?-?i rup? un col?.

-Mul?umesc, Mihail, b?trân prieten…

El a luat z?pada ?i cu ea ?i-a sp?lat obrazul. ?i frigul ostenit cules mai devreme de pe sticla ferestrei a primit primenire.

-Mihail, Mihail… prieten îmi e?ti ori temnicer?

-Cine mai ?tie? a r?spuns Mihail închizând u?a ?i ascunzând privirea, de parc? întunericul nu ar fi fost destul ascunzi?. S? fac focul în sob??

-Nu. Nu strica frigul, Mihail.

-Un opai? s? aprind? Ori m?car o lumânare?

-Nici lumina nu ne face trebuin??, Mihail.

B?trânul s-a a?ezat pe scaunul mic de lâng? fereastr?. Au r?mas amândoi în t?cere. Aburul respira?iei lui Mihail era gros ca o pâcl?. Cealalt? respira?ie n??tea abur firav ?i rar. Priveau amândoi prin fereastra înghe?at?. Mihail cu ochii deschi?i, el cu ochii închi?i. Niciunul nu a tres?rit când bufni?a a strigat din nou. Dor mobila pu?in? ?i veche a trosnit, încercat? de frig.

-Prieten îmi e?ti ori temnicer, Mihail? a repetat întrebarea de mai devreme.

-Cine mai ?tie? i-a r?spuns Mihail neîntorcându-?i privirea de la fereastr?. Cine mai ?tie?

-De când suntem aici amândoi, Mihail?

-Cum putem noi m?sura curgerea timpului aici? ?tii bine …

-Dar timpul trece, Mihail. Chiar ?i aici. În lume… Cât? vreme a trecut peste lume, Mihail?

Nu a r?spuns b?trânul. A oftat adânc ?i ?i-a trecut mâna prin barb?. ?i l-a sim?it c? ?i-a deschis ochii. ?i a ?tiut c? e tulburat. C?ci rar î?i deschidea ochii. De ce ar fi avut aici nevoie s? deschid? ochii? Lumea lui se sfâr?ea la fotoliul acela, la fereastra aceasta.

-Cui folosesc asemenea întreb?ri?

Apoi s-a a?ternut din nou t?cerea. Când ?i când se mai auzea câte un lemn troznind ori strig?tul bufni?ei. Î?i ducea mâna la obraz ?i p?stra obrazul acolo, ca pe o vietate speriat? ascuns? într-o scorbur?.

L-a sim?it când a plâns, dar nu a spus Mihail. A sim?it tres?rirea. ?i a ?tiut c? atunci

Va striga.

A strigat.

Pentru o clip? Mihail s-a simtit bâtrân. ?i oasele le-a sim?it f?râmându-se în dânsul. A ?tes cu b?gare de seam? o lacrim? sc?pat? din temni?a ochilor. ?i a t?cut.

-Hai, spune-mi, Mihail.

S-a ridicat Mihail. S-a întors cu spatele. A r?mas cu privirea spre fereastr?. Apoi a r?spuns cu glas aspru.

-?tii bine cum stau lucrurile…

-De când dureaz? iarna aceasta, Mihail?

-De mult. De tare mult. E iarna ta. Iar pentru tine , ai putea spune, dureaz? dintotdeauna.

-Dar noaptea asta?

-Asemenea. Cui folosesc aceste întreb?ri? ?tii bine cum e rânduit…

-Vreau s?-mi spui. Nu ?tii tu, Mihail, c? mai ades avem nevoie s? auzim lucrurile pe care le ?tim decât pe cele de care nu ?tim?

-Oh, copile, copile…

B?trânul s-a apropiat de el, voind s?-i treac? mâna prin p?r a mângâiere. Dar s-a oprit cu mâna atârnând deasupra cre?tetului. Apoi ?i-a retras-o ?i s-a întors la fereastra lui. Atingerea nu era nicicum îngaduit?.

-Câ?i au fost înaintea mea aici? a întrebat el din nou, iar Mihail a oftat, apoi a r?spuns.

-Cine mai ?tie? Mul?i…

-Hai, spune-mi, Mihaile… Spune-mi…

Mihail a strâns pumnii înghe?a?i. Apoi a spus. Ceea ce spusese de atâtea ori.

-A?a e rânduiala. Nu î?i e îng?duit s? p?r?se?ti odaia. Atingere de om nu î?i e îng?duit?. Dar nimeni nu te opre?te s? ie?i. Doar tu po?i hot?rî când vei dori s? ie?i. Pâna atunci odaia aceasta î?i e lumea. Pân? atunci î?i e iarn? ?i noapte. Atunci, când îns? te vei hot?rî s? ie?i, se va lumina ?i ghe?urile se vor topi. ?i va fi o zi doar a ta. Una singur?. Dup? aceea… ?tii pre?ul.

-?tiu pre?ul…

A oftat din nou Mihail ?i din nou a întrebat:

-Cui folosesc toate întreb?rile acestea?

?i din nou au t?cut amândoi. ?i frigul a înghe?at t?cerea ?i a încremenit-o, s? nu o mi?te vreun gând. Mihail a ?optit, dup? o vreme:

-Am v?zut mai devreme un melc. Târ?ndu-se prin z?pad?. Nu am mai v?zut niciodat? a?a ceva.

Nu a primit r?spuns. L-a privit. Avea ochii închi?i. ?i a tres?rit când l-a auzit din nou cum:

A strigat.

-Tu cuno?ti rânduiala, Mihail. Dar alegerea e a mea.

-Întodeauna a fost…

-?i dac? înc? sunt aici înseamn? c? am ales?

-Poate. Ori poate înseamn?, dimpotriv?, c? înc? n-ai ales.

?i pentru prima dat? Mihail a crezut c? îl vede zâmbind.

-De ce nu am f?cut-o, Mihail?

-De team??

-Poate…

-Din la?itate?

-?i asta se poate…

-Ori poate din grij? pentru ceilal?i…

T?cerea a durat clipe pu?ine. Apoi a venit r?spunsul:

-Ori poate mi-e drag strig?tul bufni?ei.

O r?bufnire de vânt a lovit u?a. ?uier s?lbatic a biciuit aerul. ?i rece înfiorare i-a cuprins pe cei doi. Ca o mustrare pentru lini?tea tulburat?.

A strigat.

Mihail a sim?it ca un jungher crestându-i carnea. ?i a ?tiut c? se întâmpl?. ?i nu a spus nimic. Nu era îng?duit. L-a privit. Acum avea ochii deschi?i, lucind în întuneric, tulbura?i de o stranie lumin?. Se întâmpla.

-Deschide u?a, Mihail.

Mihail a z?bocit doar o clip?. O clip? doar. Apoi a mers cu pasul s?u greu ?i a deschis u?a, supus.

El a privit spre u?a deschis?. A respirat adânc, l?sând frigul s? îi p?trund? în fiecare celul?. S? îi înghe?e fiecare atom.

-Ce va fi dincolo de u??, Mihail?

-Cine ?tie?

-Va fi zi? Lumin? ?i cald?

-Poate…

I-a zâmbit b?trânului Mihail. A f?cut un pas. S-a oprit. Apoi înc? un pas. Greoi. ?ov?ielnic. Înc? unul. ?i înca unul. Cu un pas în fa?a u?ii s-a oprit. Mihail s-a apropiat de el. ?tia. ?i de?i nu era îng?duit l-a s?rutat pe frunte. ?i nu a l?crimat. A râs. A izbucnit în râs. Un râs enorm, care cutremura pere?ii. ?i a strigat. Mihail a strigat.

Apoi el a p??it. Mihail nu îl mai putea vedea. În urma lui u?a s-a închis. S-a întors brusc când a auzit u?a închizându-se. Dar acolo nu mai era nici cas?, nici u??. Era afar?.

?i a strigat.

Apoi a p??it. Cutremurat de frig. Lovit de z?pad?, în noaptea aceea înghe?at?.

Older Posts »

Weblog

Toate drepturile rezervate Weblog.ro

X