danieloctavian

     Vasile Vasile a fost rapit in seara de 8 decembrie de catre extraterestri. Iesise din bodega lui Talibanu’ ca sa mearga pana la “tauleta”. Ceea ce in cazul respectiv insemna in buruieni, la gard. Vasile nu si-a dat seama ca fusese rapit decat mult mai tarziu, cand s-a trezit.

    S-a trezit cu capsa pusa, iar faptul ca se gasea intr-o cusca nu era de natura sa il inveseleasca prea tare. A stat asa vreme de cateva ceasuri. A pipait barele metalice care alcatuiau peretele de zabrele al custii. A constatat apoi ca celula lui nu avea pardoseala, ci doar pamant reavan, afanat.

    - Astia a facut puscarie pe aratura!- a fost singura constatare amarata a lui Vasile.
    Evident el nu realiza ca fusese rapit de extraterestri. Dimpotriva. Era ferm convins ca fusese arestat. Pentru ce nu stia, dar admitea in peto ca ar fi putut exista multe motive. Foarte multe motive. Atunci a hotarat ca “orice ar fi, nu recunosc nimic”. Apoi a adormit.
    S-a trezit din nou atunci cand a simiti un val de apa rece revarsandu-se peste picioarele sale. A sarit in picioare topaind ca apucatul.
    - Baaaa! Ce mama dracu’!
    De dincolo de zabrele il privea o fiinta ciudata, cu un singur ochi si forma schimbatoare, plutind la jumatate de metru deasupra solului.
    -Bai, dihanie! Ce-ai, esti nebun? Nu mai da cu apa… da-te dracu’…
    Acestea fiind spuse, Vasile a hotarat ca e suparat. Asa ca a adormit la loc. S-a trezit ceva mai tarziu constatand ca ii e foame. Cum nu gasea nimic care sa-i potoleasca foamea, s-a asezat intr-un colt si a inceput sa zbiere un cantec porcos. Pana cand a adormit la loc.
    In dimineata urmatoare s-a trezit din nou sub raceala apei revarsate peste el. S-a ridicat si a privit chioras spre fiinta cu un singur ochi, aflata dincolo de zabrele.
    - Ba, ce ma-ta-n cur? Tu esti cu capu’?
    Fiinta a parut ofensata. A facut stanga imprejur departandu-se.
    - Aloo! Alo! Sefule!- a zbierat Vasile Vasile cuprins de subite regrete- Bai, nebunule! Mi-e foame, bai!
    Fiinta disparuse. Vasile a mai tras o sudalma, apoi a inceput sa se adape din baltoaca formata de apa aruncata peste el. Apoi a urinat intr-un colt al custii si s-a culcat la loc.
    Dimineata urmatoare era pregatit. Atunci cand a aparut fiinta cu un ochi era deja treaz, la panda. Fiinta a aparut de nicaieri. Si tot de nicaieri potop de apa a inceput sa se reverse peste Vasile. Ud si plin de draci a inceput sa topaie si sa zbiere.
    - Bai, chiorule! Termina-te, ba! Nebunule! Baaaaai! Termina, du-te dracu’! Esti diliu? Ce tortura mai e si asta, ba? Ce aveti dambla pe aici?
    Fiinta il privea impasibila. Atunci cand mini-potopul parea sa se fi potolit, Vasile s-a apropiat de zabrele si, cu voce mieroasa, s-a adresat fapturii.
    - Auzi… sefule… cum iti zice matale?
    Fiinta continua sa il priveasca indiferenta.
    - N-auzi, bre? Cum te cheama. damblagiu’dracu’ ?
    Apoi realizand ca ciudatul sau gardian ar putea suferi de un sever retard a hotarat sa isi articuleze intrebarea intr-un mod care, credea el, era mult mai inteligibil, chiar si pentru un “diliman -damblagiu” ca ciclopul din fata sa.
    - Bai! Eu Vasile. Va-si-le! Tu? Cum cheama la tine?
    Ochiul fapturii il privea cu aceeasi raceala superioara.
    - Ka este numele meu.- a rostit faptura.
    - Ka? Bine, ba, Ka! Uite ce-i ba, io nu stiu ce nebuneala aveti voi pe aici cu apa, dar terminati-va-ti cu apa ca m-apuca dracii, da? Si dati si voi de haleala, ca mor de foame. Da, ba?
    Ka nu a mai raspuns. S-a intors si a disparut in tacere. Lasandu-l pe Vasile in plin recital de injuraturi. Pe care si le zbiera insotindu-le cu o topaiala indracita. Si cu fluturarea organelor genitale in directia in care disparuse Ka. Dupa aceea Vasile Vasile s-a adapat din nou din baltoaca. A mictionat in celalalt colt al custii, a cantat un nou cantec porcos, scornit atunci, pe loc. Apoi a adormit din nou.
    Iar in dimineata urmatoare s-a trezit din nou sub un val de apa rece. Un miros oarecum familiar ii spunea totusi ca, de data asta, nu era vorba doar de apa. A sarit brusc pe ambele picioare din dotare si s-a pus pe racnit:
    - Ba, tampitule! Nu mai da, ba, cu cacat! Ce mama dracu’aveti!
    Intre timp Vasile parea sa fi inteles ca parasise planeta natala. Lucru care nu parea sa-l streseze foarte mult. Deranjante erau doar fenomenele meteorologice matinale, in rest situatia nu il deranja prea tare.
    - Pai, ce gura ma-tii! Dai cu cacat, ai? Bai, nene, e plina galaxia de nesimtiti!
    Ka insa il privea cu aceeasi expresie de agent fiscal. Vasile se plimba de colo- colo prin celula., injurand si topaind printre baltoace si gramajoare de rahat.
    - Eu aici nu mai stau. Pai, ce mama dracu’ va cacati aici pe mine? Asta e prea de tot! Bai, sefu’ … nea Ka… ce-ai, ba? Esti cu capu’?
    Ka a rostit:
    -Hrana. Hraneste-te!
    -Daa? Aia sa mananci tu cu ma-ta! Fi-ti-ar neamu’ al dracu’!
    Apoi Vasile a continuat sa-i sugereze lui Ka si alte optiuni alimentare, precum si o lista de perversiuni la care era dispus sa o supuna pe mama fiintei cu un ochi.
    Este lesne de imaginat ca noul regim de viata nu ii pria deloc lui Vasile. Astfel ca dupa o saptamana slabise ingrozitor, era lipsit de puteri. Nu reusea sa se mai ridice pentru a se feri de valul de precipitatii hidro-fecale matinale. Cu greu mai reusea sa articuleze cate un:
    - N-n-u … mai…da cu …ca-cat…in pizda….ma-tii!
    Dupa inca o saptamana Vasile era mort de inanitie, sub un maldar de rahat.

    
    Ke il privea cu severitate pe Ka. Ochiul ii scapara de furie. Tanarul Ka il dezamagise.
    - Ai avut o misiune cum nu se poate mai simpla. Trebuie doar sa ingrijesti acel exemplar. Atat. M-ai dezamagit.
    Ka se simtea umilit. Ochiul ii tremura. Ingaima ca o scuza:
    - Nu…e vina mea… Am facut tot ce trebuie… L-am udat… I-am pus fertilizator. Era o planta ciudata aceea…